Ultimele Articole
    Ultimele Locatii

      Articol din categoria Stiinta

      Fiecare cancer are o cauza emotionala diferita

      Publicat: / Actualizat: /
      Fiecare cancer are o cauza emotionala diferita
      'Afiș Articol "Fiecare cancer are o cauza emotionala diferita",
      Medicul german a bulverat lumea medicala. Sustine ca daca bolnavul intelege cauza bolii, corpul se vindeca singur.
      Publicat:
      699 vizionări
      0
      Cod de incorporare:
      Previzualizare:
      Configurare:

      Conținut restrâns
      Buton interacțiune
      Afișare header
      E-mail:
      Previzualizare mesaj:
      Articole trimis de pe Observatorul Social: “Fiecare cancer are o cauza emotionala diferita” — Medicul german a bulverat lumea medicala. Sustine ca daca bolnavul intelege cauza bolii, corpul se vindeca singur.

      trimite

      Doctorul chirurg german Ryke Geerd Hamer a elaborat  unul dintre cele mai interesante studii asupra terapiei pshihosomatice a cancerului.

      Potrivit cercetărilor doctorului Ryke Geerd Hamer, toți pacienții lui diagnosticați cu cancer păreau să aibă ceva în comun: suferiseră un fel de conflict psiho-emoțional anterior declanșării bolii – de obicei cu câțiva ani mai înainte, conflict care nu-și găsise niciodată rezolvarea.

      Medicul german a bulversat lumea medicală. Susține că dacă ”bolnavul înţelege cauza bolii, corpul se vindecă singur”

      Doctorul german Ryke HAMER a tratat cu succes peste 31.000 de pacienți doar stând de vorbă cu ei.  Nu făcea nimic magic, în afara faptului că le explica logic și rațional despre stransa legătură dintre starea mentală și boală.


      El susține că fiecare om s-a îmbolnăvit din cauza unui program mental distructiv, născut în urma unui ȘOC emoțional. El a numit acest șoc după numele fiului  sau: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer), notează Secretul Cunoașterii.

      Dr. Hamer  era în anii ‘70 Cercetător și Șef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalți doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai puțin eficiente.

      Însă cursul vieții  doctorului Hamer avea să se schimbe radical, în luna decembrie a anului 1978, când a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost împușcat mortal. Mai mult decât atât, la câteva luni de la eveniment a murit soția lui.  Aceste șocuri l-au rănit la un nivel profund, și, ca și cum n-ar fi fost destul, peste câteva luni s-a îmbolnăvit de cancer la testicule.

      Ajunsese un doctor care trata pancienții de cancer, iar în paralel trebuia să se trateze pe el însuși de cancer.  Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit să le urmeze și el, însă nu mai avea încredere în ele. Deși pare descurajator, acest context urma să-l ajute pe Dr. Hamer să revoluționeze lumea medicală.

      Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului său poate avea legătură directă cu tragica pierdere a fiului sau.

      Moartea lui Dirk și propria sa experiență cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienților săi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toți au trecut prin experiențe extrem de stresante, înainte ca boala să se instaleze și să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte și organism nu a fost surprinzătoare. Numeroase studii arătasera deja că, atât cancerul, cât și alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant.
      Există o LEGATURĂ dintre diferite zone ale creiereului şi anumite organe

      Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacienților săi și le-a comparat cu istoricul lor medical.

      Dr. Hamer a descoperit că orice boală, nu numai cancerul, este controlată de o zonă din creier ce îi corespunde în mod specific și este legată, în mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil.

      Mai exact, a sesizat apariția unor vibrații mai anormale, vizibile sub formă de cercuri concentrice pe tomografie, în diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca, oamenii cu același tip de cancer, aveau vibrții mai intense exact în aceleași zone ale creierului.

      Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondență în creier, care nu mai funcționa corect.

      Cu această descoperire a pus bazele a ceea ce se numește NOUA MEDICINĂ (pentru care va fi desconsiderat de ceilalți doctori, după care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru că perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supraviețui, trebuie să vândă anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependență etc.).

      Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licență medicală, pentru trei persoane, poliția a confiscat fișele pacienților săi și le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului, că după 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienți ai dr. Hamer, cu cancer în fază terminală, erau încă în viață. În cazul tratamentelor convenționale, cifra aceasta este inversă.
      Noua medicină ește de la “Regula de Fier a Cancerului”

      Regula de Fier a Cancerului:

      Fiecare cancer sau altă afecțiune gravă, are drept cauză un CONFLICT care generează UN ȘOC EMOȚIONAL:  numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel în onoarea fiului sau) care îmbolnăvește omul mai întâi la nivel mental, când apar dereglări în creier, iar în final boala se răsfrânge asupra unui organ.

      La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale:

      a. Tipul conflictului care a generat ȘOCUL EMOȚIONAL (DHS) determină ZONA în care apar vibrații anormale în creier. Zona de pe creier în care apar aceste inele concentrice, determină organul în care va apărea boala.

      b. Cu cât durează mai mult conflictul, cu atât se îmbolnăvește mai rău organul corespunzător acestui tip de conflict.

      Aceste concluzii au rezultat în urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a făcut pe oameni și pe animale. A demonstrat mai întai cum, și animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor în urma unui conflict care generează un șoc emoțional.
      Originea bolilor este în creier
      Dr. Hamer a stabilit că „orice boală este cauzată de un șoc emoțional (numit DHS) care surprinde individul total nepregătit”.

      Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiționat și determinat de experiențele noastre trecute, de vulnerabilități, de percepțiile personale, de valorile și credințele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoțional, ci și biologic, care trebuie înțeles în contextul evoluției noastre personale.

      Animalele experimentează aceste șocuri biologice în urma pierderii bruște a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei amenințări neșteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei amenințări de moarte.

      Un bărbat, de exemplu, poate suferi un șoc conflictual de „pierdere a teritoriului” , când își pierde casa sau locul de muncă, pe neașteptate; pentru o femeie, un șoc conflictual „în cămin” poate fi o grijă pentru binele unuia dintre membrii familiei; un șoc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declanșat de un divorț neprevăzut sau de o spitalizare de urgență; copiii suferă deseori un șoc conflictual „de separare”, când mama se decide să se întoarcă la muncă sau când se despart părinții.

      Analizând mii de tomografii (CT) în relație cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, șocul impactează o zonă specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (În 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcționare a aparaturii).

      După impact, celulele cerebrale transmit șocul impactului către organul corespondent care, la rândul lui, răspunde cu o modificare specifică, ce poate fi anticipată. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluției noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau amenințări.

      În timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliană) este programat cu instucțiuni de bază legate de supraviețuire, care corespund respirației, hrănirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate și cele legate de autoapreciere, încrederea și respectul de sine.

      Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt străns legate de embriologie, pentru că, indiferent de felul în care organul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea țesutului sau prin dereglarea funcționării, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin, atât organul, cât și țesutul cerebral corespondent.

      GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreză că organele controlate de „vechiul creier” care derivă din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
      Tumorile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS).
      EXEMPLE
      Cancerul de plămân

      Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un șoc de tipul „frica de moarte”, deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu șocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care reglează respirația încep instantaneu să se multiplice, formind o tumoare pulmonară.

      Contrar parerilor convenționale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci servește unui scop biologic foarte bine definit, și anume să crească capacitatea pulmonară, optimizând astfel șansele de supraviețuire ale organismului.

      Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoană bolnavă de cancer de plămân prezintă o configurație clară de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier și că fiecare pacient a suferit un șoc conflictual emoțional total neașteptat, de tipul „frica de moarte”, înaintea declanșării cancerului. În majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declanșată de șocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimțit ca o sentință la moarte.
      Cancerul de sân

      Cancerul de sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mamă-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeauna vechiul creier, în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mamă-copil, întrucât își face foarte multe griji, atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăvește grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cât conflictul este activ, celulele glandei mamare continuă să se multiplice, formând o tumora.

      Scopul biologic al proliferării celulare este acela de a mări capacitatea de lactație pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie și fiecare femelă din lumea animală se naște cu acest program de reacție biologică pentru creștere și dezvoltare.

      Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar și atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui părinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

      Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce își are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanșat de un conflict șoc specific, care activează un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depășească obișnuințele funcționării zilnice și să se confrunte fizic cu situația urgentă. Pentru fiecare tip de conflict există o zonă cerebrală specifică, de unde este coordonat acest program de urgență.
      Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier

      În vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului- șoc, situația este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele și țesuturile ce corespund și sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) își au originea în ectoderm sau mesoderm-ul noului creier.

      În momentul producerii conflictului- șoc, țesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară.

      Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situații care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoțională de stres relaționată cu conflictele- șoc corespondente. Așa cum este de așteptat, distrugerile țesuturilor respective au o semnificație biologică precisă.

      Să luăm exemplul țesuturilor canalelor de lactație. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest țesut fiind controlat de o zonă mai tânără a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde țesutului canalelor de lactație este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiențe de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sân. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict, atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict-șoc, țesutul canalelor de lactație începe să ulcereze. Scopul acestei reacții este mărirea diametrului canalelor de lactație, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai ușor și să nu se congestioneze în interiorul sânului. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacție-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija și hrănirea, femeile suferă un conflict-șoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului- șoc nu există practic nici un simptom, cu excepția unor ocazionale puseuri ușoare în interiorul sânului.
      Faza de îmbonăvire (de conflict) şi Faza de vindecare (post conflict)

      Dr. Hamer a descoperit de asemenea că orice conflict și orice boală are și o rezolvare, iar desfășurarea oricărei boli are loc în două faze. (A Doua Lege Biologică).

      În timpul primei faze, a conflictului activ (și anume atâta timp cât acesta există) întregul organsim este orientat către a face față conflictului. În timp ce, la nivel fizic, au loc dereglări celulare specifice, psihicul și sistemul nervos vegetativ autonom se confruntă, de asemenea, cu situații neașteptate.

      Comutata într-o fază de stres (sympathicotonia), mintea devine total preocupată de conținutul conflictului. Tulburări ale somnului și lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenției asupra conflictului și orele de activitate în plus constituie condițiile propice pentru rezolvarea conflictului.

      Faza activă a conflictului este denumită și „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricția vaselor de sânge, simptomele specifice ale activității conflictuale sunt extremitățile reci (în special mâinile), tremurul și transpirația rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intesitatea și impactul șocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale.

      Dr. Hamer a demonstrat, fără nicio îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicațiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în niciun caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. În German New Medicine distincția dintre cancerul malign sau benign nu are nicio valoare. Termenul malign este o construcție artificială (la fel ca marcării tumorali) care, pur și simplu, indică o activitate de reproducere celulară ce a depășit o anumită limită complet arbitrară.

      Dacă o persoană moare pe durata fazei inițiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn și a epuizării mentale și emoționale.

      De cele mai multe ori este vorba de impactul emoțional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar șase luni de trăit!”, impact ce aruncă pacienții de cancer și pe cei apropiați lor într-o stare de disperare. Cu foarte mică speranță sau chiar deloc, sunt privați de forța lor vitală, își consumă inutil energia și, în cele din urmă, mor în urma unui proces agonizant pentru pacienții de cancer pe care tratamentele convenționale de cancer nu fac decât să îl accelereze.

      Dacă pacientul nu a făcut niciun tratament convențional de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie), GNM are o rată de succes de 95 pănă la 98 %. Este o ironie că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autorități.

      Conform declarațiilor epidemiologului și biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majorității chimioterapiilor este jalnic… nu există nicio dovadă științifică referitoare la abilitatea de a extinde în mod apreciabil viața pacienților care suferă de cele mai comune forme de cancer organic…Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operație, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezintă un “pustiu științific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991).
      Corpul se vindecă singur

      Rezolvarea conflictului generat de semnalele inițiale reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoțiile și organismul nostru se comută imediat în modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiți (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna și furnizarea tuturor nutrienților necesari organismului sunt esențiale pe perioada de vindecare. A doua fază este denumită faza caldă și, în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremitățile și pielea.

      Odată cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulară (vechiul creier – controlul creșterii tumorale) și distrugerea celulară (creierul nou – controlul degradării țesuturilor) se opresc imediat și este declanșat procesul de reparare specific.

      O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulcerații în timpul fazei active a conflictului este acum regenerată și refăcută cu celule noi. Acest proces este însoțit, de regula, de inflamații potențial dureroase cauzate de edeme care protejează țesutul pe durata vindecării.

      Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă țesuturile musculare sunt implicate) și inflamații. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, bronșita, artrita, ateroscleroza, disfuncții ale rinichilor și vezicii urinare, anumite boli ale ficatului și infecții.

      Bazându-se pe observarea multiplicării celulare (mitoza) și pe distincția standard dintre tumoare benigna și maligna, medicina convențională interpretează procesul natural de producere celulară a țesutului care se vindecă drept tumoare malignă.

      În GNM distingem la fel două tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împârțite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de țesut și zona cerebrală din care provin și de unde sunt controlate. Există acele tumori care se dezvoltă, în mod exclusiv, în faza activă a conflictului- șoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostată etc.) și cele care apar în timpul procesului natural de vindecare.

      În felul în care creierul vechi controlează cancerul, creșterea tumorală nu este nici accidentală și nici fară sens, din moment ce proliferarea celulară se oprește, de îndată ce țesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial și laringial și cancerul cervical, toate sunt de natură curativa și fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiția ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului șoc, aceste tumori dispar până la urmă, până la sfârșitul procesului de vindecare.
      Principiile pentru VINDECARE

      A. În primul rând: Pacientul devine “stăpânul absolut” al tratamentului. E 100% responsabil pentru condiția lui și nu-și pune speranțele în nimeni mai mult decât în el însuși.

      B. Apoi pacientul va lucra la înțelegerea CAUZEI care a provocat conflictul și implicit boala.

      C. În final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de de rezolvare a conflictului, atât MENTAL, cât și PRACTIC.

      *Este absolut necesar ca pacientul la înțeleagă cât mai bine CE se întâmplă de fapt cu el, pentru a putea să aibă o atitudine constructivă și motivată în procesele de autovindecare.

      * Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICĂ (practică) a orcarui conflict emoțional, însă pot fi benefice și psihoterapia, terapiile prin hipnoză și regresie sau altele de acest fel.

      * Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe lângă cel existent. E nevoie să renunți total la astfel de gânduri, pentru ca faza de vindecare să se desfășoare fără probleme.

      * O persoană sănătoasă, bine hrănită, odihnită,relaxată, cu activitate fizică zilnică și care are convingeri pozitive, va face mult mai ușor față orcărui conflict, și de asemenea se va lovi de mult mai puține.

      * Persoanele cu situație materială bună au un risc mult mai mic de a se îmbolnăvi spre deosebire de cei săraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflicte)

      * La femeile însărcinate orice formă de cancer sau de tip cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina are prioritate absolută, spune dr. Hamer.

      A primit ultimatum să renunțe la descoperirile sale științifice

      Rezultatul cercetărilor doctorului Ryke HAMER se constituie într-o diagrama științifică ce ilustrează legatură biologică dintre psihic și creier și corelația cu organele și țesuturile întregului organism uman (varianta engleză a “Diagramei științifice a GNM” este în lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorită faptului că aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înțelegerii cauzei, a dezvoltării și a procesului natural de vindecare a bolii.

      În 1981, Dr.. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universității din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totuși, până astăzi, Universitatea a refuzat să testeze cercetările Dr. Hamer, în ciuda obligativității legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară. În mod similar, medicina oficială a refuzat să aprobe descoperirile sale, în ciuda a 30 de verificări științifice diferite, făcute atât de medici independenți, cât și de asociații profesionale.

      La scurt timp după ce Dr. Hamer și-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunța la descoperirile sale științifice, sau i se va refuza reînnoirea contractului sau la Clinica Universitară. În 1986, deși munca sa nu a fost niciodată pusă la îndoială sau dezaprobată, doctorului Hamer i-a fost ridicată licența medicală pe motive că a refuzat să se conformeze principiilor medicinei standard.

      Cu toate acestea, era hotărât să-și continue munca și, în 1987, a reușit să-și extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină.

      Dr. Hamer a fost persecutat și hărțuit timp de 25 ani, în special de către autoritățile germane și de către cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuiește în exil în Spania, unde își continuă cercetările și continuă să se lupte pentru recunoașterea oficială a “New Medicine”. Însă, din moment ce Facultatea de Medicină a Universității din Tübingen își menține tactica de amânare, pacienților din întreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revoluționare ale Dr. Hamer.





      observatorul  .RO 

      Ziar, televiziune si radio online dedicat persoanelor cu dizabilitati din Romania
      Pentru inscrieri in portal si relatii cu clientii va rugam sa ne contactati laPentru inscrieri in portal si alte informatii va rugam sa ne contactati la:
      Telefon: 0314.251.983 | e-mail:office@observatorul.ro

      DESPRE

      Nu exista pagini...

      ASISTENTA

      Nu exista pagini...

      LEGAL

      Nu exista pagini...