Logo Observatorul Social
Ultimele Articole
    Ultimele Locatii

      Articol din categoria Social

      Lectorul dr. Nina Aurora Balan, un exemplu de normalitate

      Publicat: / Actualizat: /
      Lectorul dr. Nina Aurora Balan, un exemplu de normalitate
      'Afiș articol "Lectorul dr. Nina Aurora Balan, un exemplu de normalitate"
      Imi place sa spun ca schimb perceptii doar prin faptul ca nu cedez si ii oblig pe oameni sa ma vada.
      Publicat: / Actualizat:
      9.255 vizionări
      2
      Cod de incorporare:
      Previzualizare:
      Configurare:

      Conținut restrâns
      Buton interacțiune
      Afișează fundalul
      E-mail:
      Previzualizare mesaj:
      Articole trimis de pe Observatorul Social: “Lectorul dr. Nina Aurora Balan, un exemplu de normalitate” — Imi place sa spun ca schimb perceptii doar prin faptul ca nu cedez si ii oblig pe oameni sa ma vada.

      trimite

      Nina Aurora Bălan este Lector dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova, specialitatea lingvistică, iar doctoratul l-a obținut cu titlul “Discursul politic românesc”. Profesează de 24 de ani și declară, pentru Observatorul social, că s-a simțit întotdeauna în siguranță printre studenții săi, în sala de curs. Și, nu de puține ori, studenții îi împărtășesc că datorită domniei sale se uită altfel la cei cu handicap fizic.

      Nina Aurora Bălan a fost diagnosticată cu poliomielită la vârsta de patru ani. Până în urmă cu zece ani a reușit să meargă cu ajutorul unei orteze și a unei cârje, acum, însă, este dependentă de scaunul rulant, în urma înrăutățirii stării de sănătate.

      “Nu m-am plâns niciodată. Am luat viața așa cum mi-a fost servită, încercând să o înving uneori, acceptând limitările impuse de condiția mea fizică, repurtând victorii ce unora le pot părea puerile și acceptând înfrângerile când mi-am simțit neputința de face mai mult. Nu m-am victimizat niciodată, mă consider un om destul de norocos, dar viața într-un scaun rulant nu este o alunecare lină și comfortabilă prin viață”, scrie Nina Aurora Bălan pe contul său de Facebook, indignată de afirmația jignitoare la adresa manifestanților de la Cotroceni, a jurnalistului Rareș Bogdan.

      Plângere adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării

      În emisiunea sa de la Realitatea TV, din 2 februarie, 2017, jurnalistul Rares Bogdan afirma: "Nu puteți, mă, să scoateți un milion în stradă. Pentru că ar trebui să folosiți scaune cu rotile!".

      “Nu aluzia politică mă deranjează, ci faptul că se desconsideră un grup vulnerabil, nefiind singurul exemplu din aceste zile, și se pune semnulul egalității între cei aflați în scaun rulant cu o incapacitate a lor de a judeca, de a acționa pe cont propriu. Vârsta înaintată este considerată un handicap, oamenii cu probleme de mișcare sunt catalogați inferiori sau cel mult cetățeni de gradul II, iar simpatizanții unui partid, nu are importanță care, sunt prezentanți ca fiind decrepiți și ușor de manipulat. Asemenea intervenții încurajează o percepție extrem de răspândită potrivit căreia handicapul fizic anulează dreptul la demnitate a unui individ”, argumentează Nina Aurora Bălan în plângerea adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

      Imaginea greșită cu privire la persoanele cu dizabilități

      Românilor li s-a introdus în minte, treptat, pe neobservate imaginea greșită cu privire la persoanele cu dizabilități. De la utilizarea în sens peiorativ a noțiunii de handicap, în “handicapat”, aproape la nivel general în societate, a mai fost un pas până la disprețul total bazat pe mentalitatea că persoanele cu handicap sunt asistații social pe termen nedeterminat.

      “Acum câțiva ani, un șofer de taxi, un băiat tânăr, îmi zice rânjind cu oarecare simpatie, dupa ce îi cerusem să oprească la un ATM: “Vă mai dădură aștia niște bani?” Surprinsă, m-am uitat la el: Ăștia fiind…? “Guvernul, zice băiatul”. Omul credea că mai primisem un ajutor ceva pentru handicap. Pentru că, nu e așa, realitatea lui nu putea cuprinde faptul că mă duceam să îmi ridic salariul pentru care muncisem. Realitatea lui, și nu numai a lui, punea semnul egalității între handicapul fizic și neputința de a te comporta ca un om normal”, continuă Nina Aurora Bălăn de contul său.

      Exemplu de normalitate

      Numeroase persoane și publicații au distribuit postarea Ninei Aurora Bălan, este o ocazie rară faptul că se acordă importanță unei opinii venite din interiorul altui segment de populație decât cele de interes ale societății.

      “Zilnic ofer un exemplu de normalitate. Trist este că vin unii hotărâți să mă convingă că nu este așa. Un exemplu ar fi cel al funcționarilor din Direcția de Asistență Socială Dolj care mi-au spus, în urmă cu zece ani, că sunt singurul caz cu handicap de gr. I care lucrează în județul Dolj. Și de aceea mi-au respins cererea de a avea asistent personal. Ultima dată am cerut acest drept acum cinci ani, iar răspunsul lor a fost același: “Aveti salariu, deci nu aveți nevoie de însoțitor!”, a declarat Nina Aurora Bălan pentru Observatorul social.

      Ce să înțelegem, din atitudinea angajaților Direcției de Asistență Socială Dolj, că o persoană încadrată în grad de handicap grav nu are dreptul de a avea asistent personal pentru că desfășoară o muncă intelectuală, că meritul de a avea un serviciu anulează niște drepturi oferite de legislația românească, că statutul de angajat transformă persoana dependentă de scaunul rulant într-o persoană perfect validă?

      Costuri impuse de handicap

      “Vă provoc pe toți cei care au gândit măcar și pentru o secundă că oameni ca mine, indiferent de vârstă – nenorocirea nu este selectivă, ci aleatorie, sunt cetățeni de gradul II – să petreceți o singura zi, din multele voastre zile, într-un scaun rulant. Vi se va schimba perspectiva asupra vieții, vă jur.

      Dintr-o dată, mersul la serviciu va însemna găsirea unui taxi, cu portbagaj, vă rog, cum îi spun de fiecare dată dispecerei, ca să încapă un scaun rulant”, mai scrie doamna Bălan în textul postat pe rețeaua de socializare.

      Aflăm din lungul dialog cu Nina Aurora Bălan că locuiește la 10 km de Craiova și cheltuie în jur de 700 de lei, lunar, pe taxi. Suma ar fi mult mai mare dacă nu s-ar bucura de înțelegerea colegilor de la facultate care o lasă să își facă orele în două zile, cel mult, trei. Unii dintre ei i-au fost studenți.

      Oamenii nu sunt răi

      “Imi place să spun că schimb percepții doar prin faptul că nu cedez și îi oblig pe oameni să mă vadă.Oamenii nu sunt răi, sunt doar neobișnuiți să vadă o realitate. Ne percep greșit pentru că nu suntem văzuți în societate.

      Mi s-a întâmplat să schimb percepția unui cartier după ce am fost nevoită să mă mut după ce nu am mai putut urca scările blocului unde locuiam. M-am mutat la parter. Mi-am făcut și o rampă pentru scările exterioare. Cineva m-a reclamat, dar după o lună sau două, absolut toți vecinii au devenit extrem de amabili. Se uită diferit la mine.

      La un minimarket, proprietarul a înțeles rostul rampei când am început să intru pentru cumpărături și nu și-a ascuns bucuria”, explică zâmbind Nina Aurora Bălan.

      La doctor, în vacantă, pe stradă

      “Mă duc la doctor și femeia îmi zice: “Pensionară, nu?”. “Nu, îi răspund. Profesoară. Nu sunt decrepită, nu sunt pensionară, nu sunt asistat social, nu primesc de la stat ca ajutor mai mult de 300 de lei, un scaun rulant, o dată la cinci ani, în condițiile în care “consum” cam unu pe an, și scutire de impozit pe venit.

      O vacanță la un hotel se va transforma într-o adevarată expediție. Chiar atunci când vei fi asigurat că hotelul are facilități pentru “persoane cu mobilitate redusă”. Nu vă place limbajul delicat pentru a nu ne face să ne simțim umiliți? Nu crede, ci cercetează. Vei descoperi că la cele mai multe hoteluri poți avea neșansa de a nu intra în camere pentru că ușile sunt prea înguste. La baie 90% dintre ele sunt prea înguste.

      Vrei să mergi la coafor? La restaurant? La stomatolog? La medic? Nu ai în cap decât o singură întrebare: sunt scări? Și începe căutarea. Și cauți. Și cauți.Și simți unele priviri care par să te întrebe: “De ce nu stai dracului în casă?” Și te simți vinovată că încurci lumea. Și îți vine să abandonezi lupta cu scările, cu ușile, cu pragurile. Dar te scoli dimineața și te simți, din nou, un om normal. Și o iei de la capăt”, își încheie Nina Aurora Bălan postarea care a făcut mulți oameni să reacționeze, oameni care nu s-au lovit niciodată de astfel de probleme.





      Aurelia /
      D-na Nina AURORA Balan ,

      in primul rand va apreciez puterea de a lupta, apoi va stimez si respect pentru tot ce ati facut si veti mai face pentru persoanele cu dizabilitati motorii... V a doresc din tot sufletul multa sanatate !
      Răspunde | 0

      observatorul  .RO 

      Ziar, televiziune si radio online dedicat persoanelor cu dizabilitati din Romania
      Pentru inscrieri în portal și relații cu clienții vă rugăm să ne contactați la:
      telefon: 0314.251.983 | e-mail:office@observatorul.ro

      DESPRE

      ...

      ASISTENȚĂ

      ...

      LEGAL

      ...