Plan national de supraveghere si control al infectiilor nosocomiale si monitorizare a utilizarii antibioticelor si a antibiotico rezistentei

Ministerului Sănătății a expus, la începutul săptămânii, Planul național de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale și monitorizare a utilizării antibioticelor și a antibiotico-rezistenței.

Ministerul Sănătății a organizat în această perioadă un grup de lucru format din specialiști epidemiologi, microbiologi, de boli infecțioase și de sănătate publică care au elaborat un document programatic privind principalele direcții de acțiune care trebuie urmate în perioada următoare în cele mai importante spitale din țara noastră unde pot apărea mai frecvent infecții nosocomiale și unde se înregistrează cele mai mari consumuri de antibiotice să fie incluse în acest efort organizatoric, profesional și material.

“În următoarele 2 luni vom începe în 70 de spitale de urgență, institute,  spitale mari mai multe evaluări pe baza unor chestionare care vor fi analizate de către specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică pentru a se identifica un calendar de măsuri privind resursele umane, dezvoltarea de ghiduri și metodologii de diagnostic și supraveghere a infecțiilor nosocomiale și rezistenței la antibiotice, modificări în structura organizatorică și de personal a unităților sanitare și completarea echipamentelor și dotărilor necesare activității în aceste domenii. Vrem să dezvoltăm programul de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale existent, care este în acest moment un program restrâns “ a declarat conf.dr. Victor STRÂMBU, secretar de stat în Ministerul Sănătății

Secretarul de stat a adăugat că, pe termen mediu, se intenționează dezvoltarea în spitale a unor activități care să permită utilizarea judicioasă a antibioticelor, supravegherea și intervenția eficace, dar și încurajarea raportării infecțiilor nosocomiale, pe baza unor indicatori măsurabili.

Obiectivele și principalele direcții de acțiune ale Planului MS sunt următoarele:

 Obiective:

I.Cresterea capacitatii de diagnostic,  prevenire și control al infecțiilor nosocomiale; îmbunătățirea raportării infecțiilor nosocomiale;

II.Îmbunătățirea activității de supraveghere și limitarea rezistenței bacteriene al antimicrobiene în mediul spitalicesc.

Principalele direcții de acțiune

I.1. Creșterea capacității de identificare a pacienților infectați/colonizați cu germeni ce reprezintă risc major epidemiologic (creșterea capacității de orientare clinică și a calității activității de laborator): îmbunătățirea performanțelor laboratoarelor de microbiologie și a capacității de orientare clinică privind IN;

I.2. Eficientizarea activităților de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale și extinderea sferei de acoperire a acestora; îmbunătățirea raportării prin modificarea percepției pinitive a disgnosticării și declarării acestora;

II.1. Imbunătățirea modalităților de utilizare a antibioticelor în spitale: prescrierea după protocoale, aviz specializat pentru antibioticele de rezervă, monitorizarea și interpretarea rezistenței bacteriilor cu risc major după standarde unitare;

II.2. Creșterea nivelului de cunoaștere al personalului medical privind infecțiile nosocomiale și rezistența bacteriană cu modificarea percepției punitive a diagnosticării și declarării acestora.

Guvernul României, prin Ministerul Sănătății, a declarat că prioritate îmbunătățirea capacității spitalelor din România de detecție, supraveghere și control a infecțiilor nosocomiale, precum și de limitare a rezistenței la antibiotice.

Infecţiile nosocomiale sunt privite drept o  problemă importantă de siguranţă a pacienţilor în legătură cu acordarea asistenţei medicale; gravitatea lor derivă din implicarea frecventă a unor germeni rezistenţi la antibiotice şi evoluţia gravă ce apare de multe ori la pacienţi cu deficienţe ale apărării antiinfecţioase.

Estimări globale europene din ultimii 10 ani arată că 5,5-7,5% din totalul pacienţilor internaţi contractează astfel de infecții. În România raportările oficiale (ceea ce comunică spitalele) sunt doar de 0,2-0,25%. Date mai credibile pentru ţara noastră au fost furnizate de participarea la un studiul european în anul 2012 respectiv un procent minim de 2,7%, ceea ce prin extrapolare ar reprezenta circa 100000 de cazuri înregistrate anual în România.