AHOE alias Tudor George la Veranda cu vorbe

AHOE – Poetul care a făcut să răsune literatura română

Dacă literatura română ar avea un spirit neliniștit, un bard neîmblânzit și un boem autentic, acesta ar purta, fără îndoială, numele lui Tudor George. Sub semnătura Ahoe, a lăsat o amprentă unică asupra poeziei românești, un ecou care se mai aude și astăzi, în baladele sale vibrante și în sonetele sale de o frumusețe clasică.

Un destin între literatură și strigătul din vechea Troie

Tudor George, născut Tudor Georgescu pe 3 februarie 1926, în Ulmeni, județul Ilfov, și-a trăit copilăria pe străzile cartierului Grivița din București. Deși absolvent al Facultății de Științe Juridico-Administrative, vocația sa avea să fie alta. A ales poezia, și-a dedicat viața cuvintelor și s-a cufundat în atmosfera vibrantă a Bucureștiului boem.

Numele de Ahoe nu a fost doar o poreclă, ci un manifest. Se spune că acest strigăt emblematic, inspirat din vechile epopei, îl caracteriza perfect – un amestec de entuziasm, ironie și o vitalitate debordantă. Nu era doar un om al literelor, ci și al vieții trăite intens, un personaj pitoresc al Bucureștiului artistic.

Singapore, boemia și literatura vie

Dacă voiai să-l găsești pe Tudor George, trebuia să treci pe la restaurantul „Singapore” din Piața Rosetti. Aici își găsiseră refugiu multe dintre figurile boeme ale literaturii române, iar Ahoe era printre cei mai prezenți. La mesele de lemn, printre pahare și conversații nesfârșite, se scriau și se recitau versuri, se făceau și se desfaceau destine literare.

Printre prietenii săi apropiați se numărau poeți și scriitori de marcă, precum Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă și Dumitru Țepeneag. Împreună, creau o atmosferă de efervescență culturală, în care se nășteau idei și se conturau curente literare. Ahoe, cu umorul său tăios și farmecul său aparte, era sufletul acestui cerc select.

Poet al sonetelor și traducător de elită

Opera sa poetică rămâne un reper în literatura română, caracterizată printr-o măiestrie a versificației, prin balade cu ecouri arhaice și sonete de o eleganță clasică. Nu s-a limitat doar la creația proprie, ci a fost și un traducător remarcabil, îmbogățind patrimoniul literar românesc cu versiuni rafinate ale unor opere internaționale.

Rugby și poezie – două pasiuni complementare

Puțini știu că Tudor George nu era doar un poet al metaforelor, ci și un om al terenului de sport. Pasiunea sa pentru rugby l-a dus până la statutul de antrenor al echipei Locomotiva Grivița Roșie. Această disciplină spartană, aparent atât de diferită de sensibilitatea poeziei, i-a modelat caracterul și l-a ajutat să rămână ancorat în realitate, chiar și în mijlocul visurilor literare.

Un final discret, o moștenire vie

Tudor George s-a stins pe 10 ianuarie 1992, lăsând în urmă nu doar poezii, ci și o aură de legendă. Astăzi, cei care îi citesc versurile descoperă nu doar un poet excepțional, ci și un om care a trăit după propriile reguli, un boem autentic, un spirit neîmblânzit al literaturii române.

Ahoe nu a fost doar un strigăt. A fost un mod de a trăi, de a iubi și de a face poezie.

Pentru cei care doresc să afle mai multe despre Ahoe și universul său poetic, emisiunea Veranda cu vorbe, realizată de Tic Petroșel la Radio Vocativ, va dedica o ediție specială acestui mare poet. Pe 27 martie, la ora 21, Tic Petroșel va vorbi despre Tudor George, viața sa fascinantă și poeziile care l-au consacrat. Vă invităm să ascultați această emisiune de excepție, o incursiune într-o lume boemă și plină de lirism, așa cum a fost și existența lui Ahoe.

https://soundcloud.com/user-669345969/veranda-cu-vorbe-tic-2?in=user-669345969/sets/tic-petro-el