ALL IN - un proiect pentru viitorul nostru

In saptamana 1-5 aprilie a avut loc la Atena, in Grecia, o sesiune de training pe tema Design Thinking Human Centred. Reprezentantii Federatiei pentru Accesibilizarea Romaniei (FAR), ACE-ES Romania, CFHE, CESUR, NCDP si EASPD au interactionat cu facilitatorii din Grecia, in domeniul DT.

Tehnologia ne-a schimbat viața și o va face și mai mult. Unii știm că noile tehnologii vor duce la dispariția a multe locuri de muncă. Vreo 60% din cele existente până în 2020. Și vorbim de România. Cel puțin așa vor sta lucrurile dacă luăm de bun raportul „The Future of Jobs” al World Economic Forum. Cu siguranță trebuie să ne punem problema cum să devenim mai puțin superficiali și cum să aducem schimbări în bine, pentru organizațiile în care lucrăm și, implicit, pentru noi înșine.

Un  punct interesant de plecare este chiar designul. 

De fapt, ce este designul?

„Designul este tot ce ne înconjoară, tot ce este creat de om, fie că a fost făcut conștient sau nu.”  

Design a intrat în dicționarul limbii engleze în anul 1548, ca verb, cu sensul de a „concepe și a planifica în minte; a avea un scop specific; a imagina pentru o funcție specifică sau o finalitate”.

Însă designul, ca disciplină, a evoluat. Și, deși nu poți împăca pe toți designerii cu o singură definiție, de dragul unor repere, design =planificarea creării unui produs sau serviciu, cu intenția de a îmbunătăți experiența celor care au o problemă/ provocare specifică.

Designul are, ca miez, îndeplinirea unora dintre cele mai diverse nevoi umane. De aceea îl și găsim alăturat de nenumărate discipline, precum designul industrial, designul grafic, designul de mobilă, designul de produs, designul educațional, ingineria, tehnologia informațiilor și multe altele.

Povestea ascensiunii Design thinking

Gândirea-design / gândirea specifică designului / design thinking este de fapt o metodologie, așa cum este și managementul de proiect una. Dar mai este și o filosofie, care vine la pachet cu un set de metode și tehnici împrumutate din trusa cu instrumente a designului. Design thinking este, așadar, la bază, o împrumutare a felului cum designerii buni abordează problemele, care poate fi aplicat în orice context, fie el social, de afaceri, de carieră, de mediu sau personal.

Gândirea tip design a fost adoptată și adaptată la Stanford. Atracția atât de mare pentru design thinking se explică, în parte pentru că a adus multe rezultate, și pentru companii, și pentru organizații cu proiecte sociale. Și poate fi aplicat pentru orice provocare.

De fapt, ce aduce nou gândirea specifică designului?

Gândirea-design s-a conturat ca metodologie prin designerii de succes care s-au desprins de ceilalți având o altă mentalitate și abordare față de restul lumii. Iar această mentalitate are ca miez empatia și prototiparea și îmbrățișarea eșecului. Designerii buni nu se blochează în felul cum majoritatea dintre noi abordăm linear problemele. Ei nu fac așa: stabilesc problema, generează mai multe idei, le analizează și aleg una singură, ca fiind cea corectă. Designerii se hrănesc din ambiguitate și nu se tem să greșească, să primească feedback și să vină cu noi soluții pentru a crea ceva cu adevărat valoros.   

Și mai incitant este faptul că această filosofie de a vedea lucrurile pe care o propune gândirea -design poate aduce mai multe schimbări în bine pe care atâția manageri, arhitecți, editori sau întreprinzători se străduiesc actualmente să le aducă.

Există deja mai multe feluri de a numi și de a explica metodologia gândirii de tip design. Am ales să o prezint pe cea promovată de IDEO (o companie globală de design și inovație), la care se face cel mai adesea referință. Aceasta constă în 5 etape neliniare și anume: (empatia +definirea problemei = intelegere) – ( ideația = creare) – (prototiparea + testare = livrare).