Angajarea in munca a persoanelor cu dizabilitati

Potrivit Cap. V Orientare, formare profesională, ocupare şi angajare în muncă, art. 78 alin (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: “Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al sectoarelor municipiului Bucureşti”.

Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în următoarele forme:

a) pe piaţa liberă a muncii;
b) la domiciliu;
c) în forme protejate.
(2) Formele protejate de angajare în muncă sunt:
a) loc de muncă protejat;
b) unitate protejată autorizată.

Conform art. 77 alin (1) din actul normativ menționat: “Persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu dispoziţiile speciale din prezenta lege”.

La art. 83 alin (1) din, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare se precizează că: “Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
 
a) cursuri de formare profesională;
b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;
c) consiliere în perioada prealabilă angajării și pe parcursul angajării, precum și în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;
d) o perioadă de probă la angajare, platită, de cel putin 45 de zile lucrătoare;
e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;
f) posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi, în condițiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens”;

În Codul Fiscal 2016, la art. 60, este prevăzută scutirea persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat de la plata impozitului pentru venituri realizate din:

a) activități independente, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere;
b) salarii și asimilate salariilor, prevăzute la art. 76 alin. (1) - (3);
c) pensii;
d) activități agricole, silvicultură și piscicultură, altele decât cele prevăzute la art. 105, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică;

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum şi din practicarea unei meserii.

Concluzii:
•    persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale şi capacităţii de muncă;
•    persoanele cu dizabilități au dreptul de a munci și de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislației muncii, precum și cu dispozițiile speciale din legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
•    orice persoană cu dizabilițăți poate să fie angajată cu un contract de muncă fără a pierde indemnizația lunară și bugetul personal complementar lunar precum și alte drepturi corespunzatoare handicapului;
•    gradul de invaliditate nu este același lucru cu gradul de handicap;
•    o persoană încadrată într-un grad de invaliditate prin decizie emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, poate beneficia de pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

-    de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire ( persoanele nu au voie sa muncească);

-    de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire ( persoanele nu au voie sa muncească);

-    de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă ( persoanele pot lucra doar 4 ore/zi).

(Legea pensiilor nr. 263/2010, art. 69)