Aprobarea criteriilor biopsihosociale de incadrare a copiilor cu dizabilitati in grad de handicap

Ministerul Sănătăţii , Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a emis intrare in vigoare:

- Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului, republicată;
- Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007, cu modificările ulterioare;
- Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri, adoptată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 2007 şi validată de România în anul 2012 de către Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în temeiul:
- art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;
- art. 18 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, precum şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul sănătăţii şi ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emit următorul ordin:

Art. 1.
Se aprobă criteriile biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora.

Art. 2.
(1) Criteriile biopsihosociale se împart în două categorii: a) criterii medicale şi medico-psihologice, care sunt cuprinse în anexa nr. 1 la prezentul ordin; b) criterii sociale şi psihosociale, care sunt cuprinse în anexa nr. 2 la prezentul ordin.
(2) Elaborarea şi revizuirea criteriilor din anexa nr. 1 reprezintă responsabilitatea Ministerului Sănătăţii, cu consultarea comisiilor de specialitate şi a profesioniştilor care le utilizează, prin intermediul direcţiilor de sănătate publică şi a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie.
(3) Elaborarea şi revizuirea criteriilor din anexa nr. 2 reprezintă responsabilitatea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, cu consultarea profesioniştilor care le utilizează şi a experţilor în Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri, denumită în continuare CIF-CT.
(4) Modalităţile de aplicare a criteriilor biopsihosociale sunt cuprinse în capitolul II din prezentul ordin.

Art. 3.
(1) Serviciul de evaluare complexă pentru copii din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, denumit în continuare SEC, este responsabil cu aplicarea criteriilor biopsihosociale în vederea formulării unei propuneri de încadrare în grad de handicap, consemnate în raportul de evaluare complexă.
(2) Propunerea gradului de handicap se formulează prin corelarea calificatorilor obţinuţi în urma aplicării celor două categorii de criterii.
(3) Comisia pentru Protecţia Copilului, denumită în continuare CPC, stabileşte încadrarea în grad de handicap în baza raportului de evaluare complexă, având posibilitatea de a aproba propunerea SEC sau de a o schimba, folosind aceleaşi modalităţi de aplicare a criteriilor biopsihosociale.
(4) Certificatul de încadrare în grad de handicap se eliberează de CPC pentru fiecare grad în parte: grav, accentuat, mediu şi uşor.

CAPITOLUL I Definiţii

Art. 4. În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii, în acord cu CIF-CT:
a) activitatea reprezintă executarea unei sarcini sau a unei acţiuni de către un individ/o persoană - copil sau adult;
b) barierele sunt factorii din mediul unei persoane care, prin absenţă sau prezenţă, limitează funcţionarea şi creează dizabilitatea;
c) calificatorii sunt coduri numerice care specifică amplitudinea sau dimensiunile funcţionării sau dizabilităţii dintr-o anumită categorie, respectiv sănătate şi activităţi-participare şi sunt numerotaţi de la 0 la 4;
d) deficienţele/afectările sunt probleme ale funcţiilor sau structurilor corpului, ca deviaţie semnificativă sau pierdere. Acest concept nu se suprapune peste conceptul de boală sau afecţiune, ci reprezintă consecinţa funcţională a acestora. Se foloseşte sintagma deficienţă/afectare pentru a evidenţia echivalenţa acestora. Deficienţele/Afectările pot fi temporare sau permanente, evolutive, regresive sau staţionare, intermitente sau continue;
e) dizabilitatea este un concept care cuprinde deficienţele/afectările, limitările de activitate şi restricţiile de participare. Acest termen denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ, care are o problemă de sănătate, şi factorii contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi factorii personali;
f) factorii de mediu compun mediul fizic, social şi atitudinal în care oamenii trăiesc şi îşi duc existenţa. Printre factorii de mediu se numără lumea naturală şi trăsăturile sale, lumea fizică construită de oameni, alte persoane aflate în diferite relaţii şi roluri, atitudini şi valori, sisteme şi servicii sociale, precum şi politici, reglementări şi legi;
g) funcţiile organismului sunt funcţiile fiziologice ale sistemelor corpului, inclusiv funcţiile psihologice;
h) funcţionarea este un termen generic pentru funcţiile organismului, structurile corpului, activităţi şi participare. El denotă aspectele pozitive ale interacţiunii dintre individ, care are o problemă de sănătate, şi factorii contextuali în care se găseşte, respectiv factorii de mediu şi factorii personali;
i) limitările în activitate reprezintă dificultăţile pe care le poate avea un individ/o persoană în executarea activităţilor. Dificultăţile ţin atât de individ/o persoană, fiind determinate de deficienţa/afectarea funcţională, cât şi de mediul în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea, fiind determinate de bariere;
j) participarea reprezintă implicarea într-o situaţie de viaţă;
k) performanţa reprezintă modul în care acţionează persoanele cu dizabilităţi în mediul lor de viaţă, cu barierele şi facilitatorii existenţi la un moment dat;
l) restricţiile de participare reprezintă problemele cu care se poate confrunta un individ/o persoană atunci când se implică în situaţii de viaţă. La fel ca şi în cazul limitărilor de activitate, problemele ţin atât de individ/persoană, cât şi de mediu;
m) structurile corpului sunt părţile anatomice ale organismului, ca organele, membrele şi componentele acestora.

Art. 5.
Domeniile privind activitatea şi participarea se definesc, în acord cu CIF-CT, astfel:
a) Domeniul 1 - Învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor - are în vedere învăţarea, aplicarea cunoştinţelor învăţate, gândirea, rezolvarea problemelor şi luarea deciziilor;
b) Domeniul 2 - Sarcinile şi solicitările generale - are în vedere aspectele generale de îndeplinire a uneia sau a mai multor sarcini, de organizare a rutinei şi privitoare la modul de a face faţă stresului. Toate aceste elemente se pot utiliza pentru mai multe sarcini sau acţiuni specifice pentru a identifica caracteristicile esenţiale care ţin de îndeplinirea sarcinilor respective în diverse circumstanţe;
c) Domeniul 3 - Comunicarea - are în vedere caracteristicile generale şi particulare ale acesteia prin limbaj, semne şi simboluri, inclusiv de receptare şi generare de mesaje, purtare a unei conversaţii şi utilizarea tehnicilor şi instrumentelor de comunicare;
d) Domeniul 4 - Mobilitatea - se ocupă de mişcare, ca schimbare a poziţiei sau a locului corpului ori ca mutare dintr-un loc în altul prin transportul, mutarea sau manipularea obiectelor, prin mers, alergare sau urcare şi prin utilizarea diverselor forme de transport;
e) Domeniul 5 - Autoîngrijirea - are în vedere spălatul şi ştersul, îngrijirea propriului corp şi a părţilor acestuia, îmbrăcatul, mâncatul, băutul şi îngrijirea propriei sănătăţi;
f) Domeniul 6 - Autogospodărirea - are în vedere realizarea acţiunilor şi sarcinilor casnice şi din viaţa de zi cu zi. Ariile vieţii domestice includ achiziţionarea unei locuinţe, a hranei, îmbrăcămintei şi a altor lucruri necesare, curăţenia şi reparaţii ale locuinţei, obiecte de îngrijire personală şi a locuinţei şi ajutorul pentru ceilalţi;
g) Domeniul 7 - Interacţiunile şi relaţiile interpersonale - are în vedere îndeplinirea unor acţiuni şi sarcini necesare pentru stabilirea de interacţiuni, simple şi complexe, cu oamenii - persoane necunoscute, prieteni, rude, membrii familiei şi persoanele iubite - într-o manieră contextuală şi socială adecvată;
h) Domeniul 8 - Ariile majore ale vieţii - are în vedere îndeplinirea de sarcini şi acţiuni necesare pentru angajarea în educaţie, muncă şi munca remunerată, precum şi pentru efectuarea de tranzacţii economice;
i) Domeniul 9 - Comunitatea, viaţa civică şi socială - are în vedere acţiunile şi sarcinile necesare pentru a se implica în viaţa socială organizată în afara familiei, în comunitate, în ariile vieţii sociale şi civice.

Art. 6.
Factorii de mediu utilizaţi în aplicarea criteriilor sociale şi psihosociale se definesc după cum urmează:
a) Prin produse sau tehnologii asistive/de sprijin disponibile se înţeleg orice produse, instrumente, echipamente sau tehnologii adaptate sau concepute special pentru a îmbunătăţi/maximiza potenţialul copilului cu dizabilităţi;
b) Prin mediu fizic accesibil se înţelege mediul din comunitate proiectat şi adaptat pentru persoanele cu dizabilităţi;
c) Prin relaţii intrafamiliale funcţionale se înţeleg interacţiunile simple şi complexe, armonioase, între membrii familiei, de exemplu, între copii, părinţi, alţi membri ai familiei sau persoane care locuiesc cu copilul;
d) Prin abilităţi parentale în raport cu dizabilitatea copilului se înţeleg cunoştinţele, atitudinile şi comportamentele dobândite pentru: acoperirea nevoilor de bază ale copiilor, protecţia copilului împotriva violenţei, sprijinirea dezvoltării fizice şi psihice a copilului, reprezentarea intereselor copiilor în comunitate, rezolvarea de probleme/crize şi gestionarea frustrărilor şi a furiei;
e) Prin reţeaua de sprijin a familiei se înţelege totalitatea persoanelor din familia lărgită, alte rude, vecini, prieteni şi profesionişti din comunitate, care oferă un ajutor constant familiei. La acest capitol se apreciază şi ataşamentul copilului în acord cu definiţiile conforme teoriei ataşamentului a lui Bowlby;
f) Prin atitudini pozitive faţă de dizabilitate se înţeleg manifestările observabile ale obiceiurilor, practicilor, ideologiilor, valorilor, normelor, credinţelor factuale şi religioase, care influenţează favorabil comportamentul individual şi viaţa socială la toate nivelurile;
g) Prin servicii se înţeleg serviciile publice, private şi pe bază de voluntariat, sociale, medicale, de psihoterapie şi alte tipuri de terapie, de exemplu: logopedie, kinetoterapie, terapie ocupaţională şi educaţionale necesare pentru reabilitarea copilului cu dizabilităţi.

Art. 7.
Viziunea actuală asupra dizabilităţii arată că prezenţa unei condiţii de sănătate - boală, afecţiune etc. - reprezintă o premisă, dar nu conduce obligatoriu la dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nu este, ca atare, suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un grad de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psihosocială, ţinând cont de vârsta cronologică a copilului şi de condiţiile de mediu în care acesta trăieşte.

Art. 8.
Încadrarea în grad de handicap a copiilor cu dizabilităţi se face în raport cu intensitatea deficienţei/afectării funcţionale individuale - datorate unor probleme de structură şi/sau funcţie a organismului - corelată cu limitările de activitate şi restricţiile de participare - datorate atât deficienţei/afectării funcţionale, cât şi barierelor din mediu.

Art. 9.
Prin corelarea calificatorilor, care reprezintă procentele estimative ale deficienţei/afectării funcţionale, pe de o parte, şi ale limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare, pe de altă parte, copii, având aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, pot fi încadraţi în grade diferite de handicap, de la gradul uşor până la gradul grav. De asemenea, în dinamică, un copil, prezentând aceeaşi boală/acelaşi diagnostic, poate fi încadrat în alt grad de handicap decât cel anterior. SECŢIUNEA 1 Modalităţile de aplicare a criteriilor medicale şi medico-psihologice

Art. 10.
(1) Criteriile medicale şi medicopsihologice generale sunt următoarele:
a) gradul, stadiul, complicaţiile unei boli şi asocierea de afecţiuni derivate din aceasta, stabilite pe baza analizelor şi investigaţiilor corespunzătoare;
b) răspunsul la tratament şi efectul serviciilor de abilitare şi reabilitare, precum şi al altor intervenţii, obiectivate prin documente medicale şi conexe sănătăţii.
(2) Denumirea bolii nu constituie deficienţă/afectare funcţională şi nici dizabilitate.

Art. 11.
Prin aplicarea criteriilor medicale şi medicopsihologice se obţine un calificator, care reprezintă procentul estimativ al deficienţei/afectării funcţionale a organismului:
a) 4 = deficienţă/afectare funcţională completă = 96-100%;
b) 3 = deficienţă/afectare funcţională severă = 50-95%;
c) 2 = deficienţă/afectare funcţională moderată = 25-49%;
d) 1 = deficienţă/afectare funcţională uşoară = 5-24%; e) 0 = nicio deficienţă/afectare funcţională = 0-4%.

Art. 12.
(1) Criteriile medicale sunt consemnate în fişa medicală sintetică eliberată de medicul de familie, certificatul medical de tip A5 eliberat de medicul de specialitate şi în documentele medicale adiţionale.
(2) Criteriile psihologice, ca parte a criteriilor medicopsihologice, sunt consemnate în fişa de evaluare psihologică eliberată de psihologul cu atestat în psihologie clinică.
(3) Aplicarea criteriilor medicale se face de către medicul din SEC, ţinând cont de rezultatele evaluării medicale consemnate în documentele menţionate la alin. (1).
(4) Aplicarea criteriilor medicopsihologice se face de către medicul şi psihologul din SEC, ţinând cont de rezultatele evaluărilor medicală şi psihologică consemnate în documentele menţionate la alin. (1) şi (2).
(5) În cazul unui diagnostic multiplu, deficienţa/afectarea funcţională se apreciază luând în considerare diagnosticul/complicaţia cu calificatorul cel mai înalt sau ţinând cont de prevederile specifice din anexa nr. 1. (6) Calificatorul deficienţei/afectării funcţionale se consemnează în raportul de evaluare complexă şi managerul de caz îl utilizează, cu sprijinul SEC, pentru corelarea cu calificatorul limitărilor de activitate şi al restricţiilor de participare, în formularea propunerii gradului de handicap, în conformitate cu tabelul prevăzut de art. 22 alin. (1).

Art. 13.
Alte reguli pentru aplicarea criteriilor medicale şi medicopsihologice:
a) Bolile, tulburările şi afecţiunile enumerate la începutul fiecărui capitol în parte, înainte de criteriile medicale şi medicopsihologice, sunt redate cu titlu de exemplu şi nu reprezintă o listă restrictivă. Orice altă boală, tulburare sau afecţiune, de exemplu, cronică/genetică/care necesită tratament îndelungat pentru cel puţin 6 luni sau servicii de abilitare şi reabilitare pentru cel puţin 6 luni sau îngrijiri paliative şi care se înscrie în vreuna dintre categoriile enumerate în lista respectivă, este luată în considerare la aplicarea criteriilor.
b) Bolile, tulburările şi afecţiunile cu determinări multiple sau consecinţe pe mai multe structuri şi funcţii ale organismului sunt apreciate prin intermediul criteriilor corespunzătoare tuturor acestor determinări sau consecinţe descrise în capitole diferite din anexa nr. 1, chiar dacă boala este menţionată doar în cadrul unui singur capitol din anexa nr. 1.
c) În cazul asocierii bolilor neurologice cu tulburări psihice, medicul de specialitate trimite obligatoriu copilul la consult psihiatric şi evaluare psihologică şi, în acest caz, deficienţa/afectarea funcţională va fi apreciată pe baza unor criterii medicopsihologice prevăzute la cap. I lit. B) din anexa nr. 1.
d) Tulburările psihice, afectarea capacităţii intelectuale şi afectarea comunicării, care sunt menţionate drept criterii la alte capitole decât cap. I lit. B) din anexa nr. 1, sunt evaluate obligatoriu de un medic psihiatru pentru copii în colaborare cu un psiholog cu atestat în psihologie clinică.
e) Şirul de intervenţii necesar pentru rezolvarea unor boli este stabilit de medicul de o anume specialitate chirurgicală şi se consemnează în documentele medicale adiţionale.
f) În aplicarea criteriilor medicale pentru astm se ia în considerare evoluţia din ultimul an, documentele de evaluare medicală având astfel valabilitatea de un an. Legat de eliberarea certificatului medical tip A5, dacă medicul de specialitate pediatrie sau pneumologie constată că nu s-a respectat tratamentul pentru astm, înainte de a elibera certificatul medical tip A5, internează copilul şi începe tratamentul corect sub supraveghere. Medicul împreună cu asistentul social din spital se asigură că pacientul respectă tratamentul corect o lună, după care se eliberează certificatul medical tip A5.
g) Clasificarea CDC Atlanta 1994 pentru copiii cu HIV/SIDA se aplică de către medicul de specialitate astfel: clasificarea pediatrică pentru copiii sub 13 ani se aplică pentru copiii cu vârsta până la 15 ani, iar clasificarea pentru adolescenţi şi adulţi se aplică pentru copiii cu vârsta peste 15 ani conform ghidului aprobat de Ministerul Sănătăţii.
h) Medicul oncolog orientează obligatoriu copilul către programe de reabilitare fizică şi sprijin psihologic - consiliere psihologică sau psihoterapie, după caz - pe perioada tratamentului şi cel puţin primii doi ani postterapeutic. Evaluarea psihologică necesară pentru acordarea sprijinului psihologic contribuie la aplicarea criteriilor medicopsihologice.
i) Durata reabilitării în urma intervenţiilor chirurgicale în sfera locomotorie este stabilită de medicul de specialitate şi consemnată în documentele medicale adiţionale.

Art. 14.
(1) În etapa de aplicare a criteriilor medicale şi medicopsihologice se poate efectua consult suplimentar, medical şi/sau psihologic. Consultul medical suplimentar este decis de către medicul din SEC, iar consultul psihologic suplimentar este decis de psihologul din SEC în următoarele situaţii: a) neconcordanţă între documentele medicale şi cele psihologice; b) la solicitarea motivată a părinţilor/reprezentantului legal; c) la aprecierea medicului/psihologului din SEC reieşită din interacţiunea cu copilul sau evaluarea acestuia; d) alte situaţii argumentate temeinic.
(2) Consultul suplimentar se poate face şi la solicitarea CPC.
(3) Motivarea consultului suplimentar decis de medicul şi/sau psihologul din SEC se consemnează în raportul de evaluare complexă, iar cel decis de CPC în procesul-verbal al şedinţei CPC.
(4) Consultul medical şi/sau psihologic suplimentar se face de către medici de specialitate, respectiv psihologi clinicieni cu experienţă mai mare decât cei care au efectuat prima evaluare, respectând aceleaşi condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare.
(5) Medicii şi psihologii menţionaţi la alin. (4) sunt desemnaţi de Direcţia de Sănătate Publică.
(6) În situaţia în care SEC constată că sunt necesare mai mult de 3 consulturi suplimentare care modifică rezultatele evaluării medicale, respectiv psihologice pentru copii diferiţi evaluaţi de acelaşi medic sau psiholog, atunci se anunţă Direcţia de Sănătate Publică şi Colegiul Medicilor, respectiv Colegiul Psihologilor, precum şi alte organe de specialitate pentru suspiciunea de malpraxis sau fraudă. SECŢIUNEA a 2-a Modalităţile de aplicare a criteriilor sociale şi psihosociale

Art. 15.
Limitările de activitate şi restricţiile de participare se apreciază pe baza unor criterii sociale şi psihosociale care privesc activităţile şi participarea simultan din perspectiva individuală şi perspectiva factorilor de mediu ca bariere.

Art. 16.
Prin aplicarea criteriilor sociale şi psihosociale se obţine un calificator, care reprezintă procentul estimativ al limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare:
a) 4 = limitări de activitate şi restricţii de participare complete, corespunzătoare unei lipse a incluziunii sociale a copilului = 96-100%;
b) 3 = limitări de activitate şi restricţii de participare severe, corespunzătoare unei incluziuni sociale cu mari dificultăţi = 50-95%;
c) 2 = limitări de activitate şi restricţii de participare moderate, corespunzătoare unei incluziuni sociale cu dificultăţi potenţial surmontabile = 25-49%;
d) 1 = limitări de activitate şi restricţii de participare uşoare, corespunzătoare unei incluziuni sociale acceptabile = 5-24%;
e) 0 = nicio limitare de activitate şi restricţie de participare, corespunzătoare unei incluziuni sociale suficiente sau efective = 0-4%.

Art. 17.
(1) Aplicarea criteriilor sociale şi psihosociale se face de către personalul SEC, ţinând cont de rezultatele evaluării sociale şi, acolo unde este cazul, de rezultatele evaluării psihologice, documentate în ancheta socială, cuprinzând anexa cu factorii de mediu, respectiv fişa de evaluare psihologică, precum şi ţinând cont de informaţiile suplimentare din partea părinţilor/reprezentantului legal şi a copilului, în funcţie de gradul său de maturitate şi tipul dizabilităţii. La reevaluarea complexă se ţine cont şi de rezultatele evaluării educaţionale consemnate în fişa psihopedagogică.
(2) Calificatorul limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare se consemnează în raportul de evaluare complexă şi managerul de caz îl utilizează, cu sprijinul SEC, pentru corelarea cu calificatorul deficienţei/afectării funcţionale, în formularea propunerii gradului de handicap.

Art. 18.
Responsabilităţile principale ale personalului SEC în aplicarea criteriilor sociale şi psihosociale:
a) asistenţii sociali aplică criteriile sociale şi psihosociale din domeniul 6 privind autogospodărirea şi domeniul 9 privind comunitatea, viaţa civică şi socială din fişa de activităţi şi participare; b) medicii aplică criteriile sociale şi psihosociale din domeniul 4 privind mobilitatea şi domeniul 5 privind autoîngrijirea din fişa de activităţi şi participare; c) psihologii aplică criteriile sociale şi psihosociale din domeniul 2 privind sarcinile şi solicitările generale, domeniul 3 privind comunicarea şi domeniul 7 privind interacţiunile şi relaţiile interpersonale din fişa de activităţi şi participare; d) psihopedagogii aplică criteriile sociale şi psihosociale din domeniul 1 privind învăţarea şi aplicarea cunoştinţelor şi domeniul 8 privind ariile majore ale vieţii din fişa de activităţi şi participare.

Art. 19.
(1) Criteriile sociale şi psihosociale sunt reprezentate de activităţile realizate de copil în mediul lui de viaţă, cu barierele şi facilitatorii existenţi, ceea ce înseamnă că, prin aplicarea acestor criterii, se apreciază performanţa copilului. Criteriile sunt redate în tabelele A1-A6 din anexa nr. 2, acestea fiind extrase şi adaptate din CIF-CT pe domenii pentru următoarele grupe de vârstă: naştere-11 luni, 1-3 ani, 4-6 ani, 7-11 ani, 12-14 ani şi 15-17 ani.
(2) Fiecare tabel este structurat pe domenii care privesc activitatea şi participarea aşa cum sunt ele definite la art. 4, iar la final se consemnează: a) alte activităţi relevante pentru domeniul respectiv; b) barierele identificate din rândul factorilor de mediu în efectuarea activităţilor din domeniul respectiv; c) totalul însumat al calificatorilor consemnaţi per activitate din domeniul respectiv; d) media aritmetică a calificatorilor consemnaţi, respectiv totalul însumat raportat la numărul de itemi consemnaţi; e) calificatorul limitărilor de activitate şi al restricţiilor de participare pentru domeniul respectiv, identificat prin corelare cu media aritmetică menţionată anterior, utilizând tabelul A8 din anexa nr. 2.
(3) Pentru definiţii şi informaţii suplimentare privind criteriile sociale şi psihosociale, respectiv activităţile din tabelele din anexa nr. 2 se consultă obligatoriu CIF-CT, ţinând cont de codul înscris în prima coloană. (4) Vârsta utilizată pentru grupele de vârstă menţionate la alin. (1) se referă la vârsta cronologică a copilului. (5) Grupele de vârstă sunt constituite statistic, respectiv ultima cifră se consideră până la împlinirea următorului an de viaţă, de exemplu, grupa de vârstă naştere - 11 luni se apreciază până la împlinirea vârstei de un an.

Art. 20.
(1) Barierele pot afecta sau împiedica efectuarea unor activităţi circumscrise unuia sau mai multor domenii şi se consemnează în tabelul corespunzător pentru fiecare domeniu în parte, contribuind astfel la justificarea selectării calificatorilor per activitate din tabel, inclusiv a celor specificaţi la "altele".
(2) Barierele orientează totodată planificarea serviciilor de abilitare şi reabilitare.
(3) Facilitatorii se identifică odată cu barierele şi se consemnează în tabelul B din anexa nr. 2.
(4) Aprecierea performanţei copilului menţionată la art. 18 alin. (1) ţine cont de facilitatorii care nu depind de beneficiile de asistenţă socială conferite de gradul de handicap. Facilitatorii care depind de aceste beneficii şi care, prin lipsa lor, devin bariere se consemnează ca bariere.
(5) Facilitatorii sunt utilizaţi în planificarea serviciilor de abilitare şi reabilitare.
(6) Factorii de mediu, care se analizează din perspectiva barierelor şi a facilitatorilor, sunt prezentaţi în tabelul B din anexa nr. 2, care conţine şi o corespondenţă cu domeniile care privesc activitatea şi participarea pentru a facilita consemnarea barierelor în tabelele cu domenii.
(7) Pentru definiţii şi informaţii suplimentare privind factorii de mediu din tabelul B din anexa nr. 2 se consultă obligatoriu CIF-CT, ţinând cont de codul înscris în prima coloană. Ceilalţi factori de mediu, fără cod CIF-CT, sunt definiţi la art. 6.
(8) Barierele şi facilitatorii se consemnează specific situaţiei copilului în cauză, nu generic, de exemplu, în cazul lipsei unui anumit tip de serviciu necesar copilului, aşa cum a reieşit din evaluare şi a fost recomandat de specialist, în tabelul B din anexa nr. 2 se trece denumirea serviciului lipsă.

Art. 21.
Alte reguli pentru aplicarea criteriilor sociale şi psihosociale: a) Pentru fiecare criteriu, respectiv activitate din tabelele din anexa nr. 2 se apreciază un calificator, după cum urmează:
a1) 4 = Dificultate completă = 96-100%;
a2) 3 = Dificultate severă = 50-95%;
a3) 2 = Dificultate moderată = 25-49%;
a4) 1 = Dificultate uşoară = 5-24%;
a5) 0 = Nicio dificultate = 0-4%.
b) Calificatorii se apreciază pe bază de evidenţe, respectiv documente înregistrate - rezultate ale evaluărilor, documente de completare, interviuri înregistrate sau consemnate ş.a., şi ţinând cont de impactul barierelor şi al facilitatorilor existenţi în viaţa copilului. Componenta subiectivă furnizată de interviu trebuie obiectivată şi verificată prin documente şi opinii ale specialiştilor din cadrul SEC sau care au contribuit la evaluarea multidisciplinară.
c) Criteriile care nu se aplică situaţiei copilului se taie şi nu se iau în considerare la estimarea calificatorului limitărilor de activitate şi al restricţiilor de participare. Un exemplu în acest sens este cazul unui copil antepreşcolar care nu frecventează creşa sau altă unitate de educaţie timpurie antepreşcolară şi, drept consecinţă, itemii referitori la educaţia antepreşcolară nu se apreciază şi nu se dau calificatori, astfel încât nu contribuie la totalul însumat al calificatorilor şi nici la media aritmetică.
d) Atunci când e cazul, se consemnează alte activităţi relevante, respectiv care contribuie în mod semnificativ la determinarea justă a calificatorului per domeniu şi care sunt extrase tot din CIF-CT, fiind identificate cu ocazia analizei documentelor de evaluare şi/sau a interviurilor. De exemplu, pot fi introduse în tabel criterii de la grupe de vârstă inferioare, dacă sunt considerate relevante pentru aprecierea limitării de activitate şi a restricţiilor de participare, respectiv ce nu face copilul, sau dacă sunt identificate bariere care justifică introducerea altor criterii de la grupe de vârstă inferioare sau din CIF-CT.
e) Calificatorul limitărilor de activitate şi restricţiilor de participare menţionat la art. 17 alin. (2) se obţine prin completarea tabelului A7 din anexa nr. 2. Acest tabel are prevăzută însumarea mediilor aritmetice obţinute per domeniu, ţinând cont de faptul că numărul de domenii nu este acelaşi pentru fiecare grupă de vârstă. Iar calificatorul se obţine prin corelare cu media aritmetică, utilizând tabelul A8 din anexa nr. 2. SECŢIUNEA a 3-a Formularea propunerii gradului de handicap

Art. 22.
(1) Corelarea calificatorilor obţinuţi în urma aplicării criteriilor medicale şi medico-psihologice, pe de o parte, şi a criteriilor sociale şi psihosociale, pe de altă parte, se face de către managerul de caz şi este redată în tabelul de mai jos: Gradul de handicap         Calificatorul deficienţei/afectării funcţionaleCalificatorul limitărilor de activitate şi al restricţiilor de participareGradul de handicap4/Completă4/CompleteGRAV4/Completă3/SevereGRAV4/Completă2/ModerateGRAV4/Completă1/UşoareGRAV4/Completă0/Nicio limitare de activitate şi restricţie de participareGRAV3/Severă4/CompleteGRAV2/Moderată4/CompleteACCENTUAT1/Uşoară4/CompleteACCENTUAT0/Nicio deficienţă/ afectare funcţională4/CompleteNu se acordă grad3/Severă3/SevereGRAV3/Severă2/ModerateACCENTUAT3/Severă1/UşoareACCENTUAT3/Severă0/Nicio limitare de activitate şi restricţie de participareACCENTUAT2/Moderată3/SevereACCENTUAT1/Uşoară3/SevereACCENTUAT0/Nicio deficienţă/afectare funcţională3/SevereNu se acordă grad.2/Moderată2/ModerateMEDIU2/Moderată1/UşoareMEDIU2/Moderată0/Nicio limitare de activitate şi restricţie de participareMEDIU1/Uşoară2/ModerateMEDIU0/Nicio deficienţă/afectare funcţională2/ModerateNu se acordă grad.1/Uşoară1/UşoareUŞOR1/Uşoară0/Nicio limitare de activitate şi restricţie de participareUŞOR0/Nicio deficienţă/afectare funcţională1/UşoareNu se acordă grad.0/Nicio deficienţă/afectare funcţională0/Nicio limitare de activitate şi restricţie de participare Nu se acordă grad.
(2) Propunerea gradului de handicap şi a termenului de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap se consemnează în raportul de evaluare complexă.

Art. 23.
(1) Formularea propunerii gradului grav se face conform legii: a) gradul grav cu asistent personal; b) gradul grav pentru situaţiile în care, conform prevederilor legale în vigoare, părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului nu pot deţine calitatea de asistent personal sau nu pot beneficia de indemnizaţia lunară. (2) Dacă se cunosc, datele de contact ale asistentului personal se trec în raportul de evaluare complexă şi în proiectul planului de abilitare-reabilitare, respectiv în proiectul de revizuire a planului individualizat de protecţie. Dacă nu se cunosc, atunci se trec cu ocazia primei reevaluări periodice pe parcursul monitorizării planului de abilitare-reabilitare sau a planului individualizat de protecţie.
(3) În planul de abilitare-reabilitare sau planul individualizat de protecţie revizuit se trec responsabilităţile principale ale asistentului personal, indiferent dacă acesta este sau nu cunoscut la momentul elaborării proiectului planului de abilitare- reabilitare, respectiv al proiectului de revizuire a planului individualizat de protecţie sau la momentul aprobării acestor planuri de către CPC. Printre responsabilităţile asistentului personal se apreciază şi calitatea de facilitator (shadow) în cadrul unităţii de învăţământ frecventată de copil. (4) Procedurile specifice privind asistentul personal pentru copilul cu dizabilităţi se aplică de autoritatea locală care încheie contractul cu acesta şi acestea sunt, după cum urmează:
a) Asistentul personal este o persoană de ataşament pentru copil sau o persoană apropiată. Astfel, dacă asistentul personal nu este unul dintre părinţii copilului, copilul este consultat în ceea ce priveşte selectarea asistentului personal. În situaţia în care consultarea nu poate avea loc, se va ţine cont de evaluarea socială care evidenţiază persoanele apropiate copilului.
b) Se acordă asistent personal pentru fiecare copil în parte dacă sunt mai mulţi fraţi/copii în această situaţie în familie, în acord cu art. 24 din Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
c) Contractul cu asistentul personal al copilului este separat faţă de contractul cu familia şi are ataşată fişa de post, ţinând cont de responsabilităţile principale notate în planul de abilitare-reabilitare, respectiv planul individualizat de protecţie revizuit.
d) Formarea obligatorie şi gratuită a asistenţilor personali prevăzută de lege conţine limbajul mimico-gestual şi limbajul Braille pentru asistenţii personali ai copiilor cu dizabilităţi senzoriale, respectiv conţine comunicarea prin pictograme/simboluri pentru asistenţii personali ai copiilor cu dizabilităţi mintale, psihice şi asociate.

CAPITOLUL III Dispoziţii finale

Art. 24.
(1) Direcţiile de sănătate publică, medicii de familie şi medicii de specialitate pediatrică, comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciile de evaluare complexă din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
(2) Metodologia pentru evaluarea şi intervenţia integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap, a orientării şcolare şi profesionale a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi în vederea abilitării şi reabilitării copiilor cu dizabilităţi şi/sau cerinţe educaţionale speciale se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice.

Art. 25.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:
a) Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 28 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
b) Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 762/2.260/2012 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 5 octombrie 2012.
c) Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 89/113/2015 pentru completarea anexei 2 la Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 91 din 3 februarie 2015.

Art. 26.
Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin. *) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 bis.

Art. 27. Prezentul ordin este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii,Vlad Vasile Voiculescu
Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,Dragoş-Nicolae Pîslaru