Calatoresc in toata lumea pentru a spune povestea lor de viata

A renuntat la jobul de manager intr o multinationala pentru a ajuta copiii străzii, a fost rasplatita cu un sot fara maini si e foarte fericitaCăsătorită cu un bărbat rămas fără ambele mâini în urma unui accident suferit în copilărie, Ligia nu a ştiut niciodată cum este să o îmbrăţişeze soţul ei. Nu a încetat, însă, niciun moment să îl iubească pe Sergiu, mărturisind că este foarte fericită.

Ligia Nichescu s-a născut în Bucureşti (1973), provenind dintr-o familie de Creştini după Evanghelie cu nouă copii. Angajată după terminarea liceului într-un ONG, Ligia a ajuns mai târziu să lucreze pentru o multinaţională care se ocupă de domeniul alimentaţiei publice, ajungând până în funcţia de manager la o filială din Bucureşti.

„La un moment dat a trebuit să aleg: sau să merg mai departe şi să accept compromisurile care mi se cereau, sau să renunţ la acest serviciu. Dorind din tot sufletul să trăiesc în integritate, am renunţat la tot confortul, la toţi banii. Mi-am dat demisia. Nu înţelegeam exact ce se petrece cu viaţa mea, dar i-am zis lui Dumnezeu că tot ce-mi doresc e să-i fiu Lui pe plac înainte de a face carieră sau de a câştiga mulţi bani”, relatează Ligia. Plecată din postul de management pe care îl ocupa, Ligia a fost chemată de o prietenă din Germania să lucreze împreună pentru copiii străzii din Bucureşti. Mărturiseşe că nici nu ştia că există fiinţe umane care dorm şi trăiesc sub pământ. „Când i-am văzut prima dată, parcă erau fraţii mei. Pentru mine să intru la ei nu a fost un act de curaj, ci o chemare. Copiii străzii te simt dacă îi iubeşti sau nu. Mi-au spus imediat: mama”, povesteşte Ligia.

De la copiii străzii, la bolnavi de SIDA

În urma muncii depuse pentru oamenii străzii, Ligia a reuşit să salveze două fete pe care le-a ajutat să îşi aleagă un drum în viaţă, locuind cu ele şi ajutându-le să se integreze la un loc de muncă şi în societate. Ulterior, Ligia a ajuns să lucreze cu copiii bolnavi de SIDA. Fiind credincioasă a văzut în fiecare lucru pe care l-a făcut o chemare divină.

„În această perioadă m-am rugat foarte mult pentru viitorul meu soţ şi pentru ca Dumnezeu să mă pregătească pentru el. Eram înainte o fire foarte sensibilă. N-aş fi crezut că voi putea vreodată să spăl nişte copii plini de râie, să-i tund, să stau pe saltelele lor pline de păduchi, să suflu baloane pentru copii bolnavi de SIDA. Însă am reuşit să fac totul cu bucurie şi fără scârbă. Dumnezeu a lucrat mult la caracterul meu”, a mai mărturisit Ligia.

„Fără o mână mai văzusem, dar fără ambele, nu”

În 10 noiembrie 1999, invitată la ziua de naştere a unei prietene din Lăpuşnicul Mare, judeţul Caraş-Severin, Ligia avea să îl cunoască pe Sergiu, un tânăr din Orşova, rămas fără ambele mâini la vârsta de 11 ani, după ce s-a electrocutat în timp ce se juca.

„Prietena mea mi-a spus că va veni un grup de tineri de la Orşova şi printre ei este un băiat fără ambele mâini. M-a şocat. Fără o mână mai văzusem, dar fără ambele, nu”, povesteşte Ligia. După ce l-a văzut pe băiatul fără mâini, Ligia a fost „profund impresionată”, simţind faţă de Sergiu o dragoste puternică pe care nu o putea înţelege. A simţit nevoia să îl încurajeze.

„M-am dus la el şi i-am spus : ‹‹Sergiu, Dumnezeu are un plan cu tine, Dumnezeu te iubeşte mult. El vrea să fii o încurajare pentru mulţi oameni şi a pregătit şi mijlocul să facă lucrul acesta››. Nu mi-a trecut absolut deloc prin minte că eu aş putea fi ‹‹ajutorul potrivit›› pentru el. Voiam doar să-l încurajez. Venind din mediul celor necăjiţi şi neajutoraţi, aveam totdeauna un limbaj pregătit pentru asemenea persoane”, relatează Ligia. Sergiu nu avea nimic de pierdut şi a jucat tare, spunându-i: „Bine, Ligia, îmi place că-mi vorbeşti aşa de frumos, dar ce ar fi dacă Dumnezeu şi-ar împlini planul Lui pentru viaţa mea cu tine? Nu ai vrea să fii tu soţia mea, să lucreze El prin tine?”.

Citeste mai mult...