Despre NOUL SISTEM EDUCAȚIONAL DIN JAPONIA

Tocmai am citit un articol despre: NOUL SISTEM EDUCAȚIONAL DIN JAPONIA , pe care il redau:

„Este atât de revoluționar încât formează copii ca „Cetățeni ai lumii”, nu ca japonezi. Un plan pilot inovator numit „Brave Change” (Futoji no henko) este în curs de desfășurare în Japonia pe baza programelor educaționale Erasmus, Grundtvig, Monnet, Ashoka și Comenius. Este o schimbare conceptuală. Ei vor înțelege și accepta diferite culturi, iar orizonturile lor vor fi globale, nu naționale. Programul de 12 ani se bazează pe conceptele: - Zero materiale de umplere. - Zero teme. - Și are doar 5 materii, care sunt: 1. Aritmetica de afaceri. Operații de bază și utilizarea calculatoarelor financiare. 2. Citirea. Încep prin a citi o fișă zilnică a cărții pe care o alege fiecare copil și ajung să citească o carte pe săptămână. 3. Civism. Înțelegerea acestui lucru, cum ar fi respectarea deplină a legilor, valoarea civilă, etica, respectul pentru regulile de conviețuire, toleranța, altruismul și respectul pentru ecologie și mediu. 4. calculator. Birou, internet, social media și afaceri online. 5. limbi. 4 sau 5 alfabete, culturi, religii, inclusiv japoneză, latină, engleză, germană, chineză, arabă; cu vizite de schimb de socializare la familii din fiecare țară în timpul verii. Care va fi consecința acestui program? Tineri care la 18 ani vorbesc 4 limbi, cunosc 4 culturi, 4 alfabete. - Sunt experți în utilizarea computerelor și telefoanelor mobile ca instrumente de afaceri. - Citesc 52 de cărți în fiecare an. - Respectă legea, ecologia și conviețuirea. - Se ocupă de aritmetica de afaceri și finanțare la decolare. Vor fi pregătiți să fie cetățeni ai lumii și nu doar ai țării lor...”

Incerc sa-mi explic de ce?

Cine câștigă dintr-o astfel de schimbare?

Un asemenea sistem ar putea să fie avantajos pentru anumite entități care beneficiază de pe urma unei forțe de muncă mai „uniforme” și mai ușor de manipulat la nivel global. Iată câțiva dintre cei care ar putea câștiga:

1. Marile corporații multinaționale: Acestea ar beneficia de o forță de muncă globalizată, mai flexibilă și mai ușor de integrat în rețele economice internaționale. Fără un sentiment puternic de apartenență națională, indivizii ar putea deveni mai ușor de influențat în ceea ce privește valorile și comportamentele de consum.
2. Puterea politică globală: Unele entități politice internaționale sau supra-naționale ar putea câștiga prin faptul că ar putea să impună mai ușor norme și reglementări uniformizate, deoarece cetățenii ar fi mai dispuși să accepte un guvern global sau reglementări comune fără o legătură puternică cu propria națiune. Acest lucru ar face mai ușor implementarea unor politici uniforme pe scară globală, care să servească anumitor interese economice și geopolitice.
3. Industria educațională globală: Instituțiile educaționale și platformele online care oferă cursuri universale ar avea un avantaj. Acestea ar putea standardiza educația, făcând-o mai accesibilă global, dar și mai controlabilă, transformând educația într-un produs de masă care se livrează uniform peste tot.

Riscurile pentru individ

Din perspectiva unui individ, acest proces va duce la o pierdere a unei componente fundamentale a identității: apartenența la o cultură, la o națiune, la un mod de viață. Într-o lume globalizată, identitatea națională este un liant care îi oferă omului un sens de apartenență și de scop. Fără această ancoră, am putea simți că suntem doar „mici pioni” într-un joc global, fără o valoare reală sau o influență semnificativă asupra destinului nostru.