Ganduri despre Ismail Qemali

Ismail Qemali

Astăzi, în fața mării albastre din Saranda, gândul meu se îndreaptă către un nume care răsună ca un clopot în istoria Albaniei: Ismail Qemali, părintele statului albanez modern și primul prim-ministru al țării.

La 28 noiembrie 1912, la Vlora, el a ridicat pentru prima dată steagul albanez al independenței. A fost clipa în care un popor, după secole de ocupație, și-a regăsit glasul și demnitatea. Imaginea lui Qemali, cu părul alb și ochii aprinși de convingere, a rămas pentru totdeauna în memoria națională ca simbol al renașterii.

Pentru albanezi, Qemali nu este doar un politician, ci un părinte al libertății. Un om care a avut curajul să spună lumii întregi: „Suntem aici, avem dreptul să fim și nu vom dispărea.”

Se spune că, în ajunul proclamării independenței, Qemali ar fi stat toată noaptea vegheat de o lampă, scriind declarația și gândindu-se la viitorul copiilor țării sale. Dimineața, când a ridicat steagul, oamenii au simțit că, odată cu pânza roșie cu vulturul negru, s-a ridicat și sufletul lor.

„Atdheu nuk jepet, por mbrohet.” – Patria nu se dă, ci se apără.

Adevărata libertate nu vine niciodată de la sine, ci prin curajul unor oameni care au știut să-și pună viața în slujba națiunii.

Ismail Qemali rămâne chipul acestei libertăți.