Inaltarea Domnului

Autor: Elena Nastase

Incepand din secolul patru, Inaltarea Domnului se sarbatoreste atat in Biserica din Rasarit cat si in cea din Apus, intr-o zi de joi, la 40 de zile dupa Pasti.

Semnificatia Inaltarii Domnului nu este legata strict de fenomenul in sine, ci este expresie a preamaririi ceresti a lui Hristos, ridicat Prin Inviere, la dreapta lui Dumnezeu.

Spiritualitatea Inaltarii se intemeiaza pe speranta.Dupa Inviere, Iisus s-a aratat de mai multe ori, in diferite locuri, ucenicilor si celorlati oameni care l-au cunoscut si au crezut ca El este Mesia. Prima care l-a vazut a fost Maria Magdalena, apoi a fost vazut si de Apostoli.

Prin Inaltare Hristos Dumnezeu iese din lume, pregatind totodata venirea Duhului  Sfant pe Pamant, dupa zece zile, atunci cand se sarbatoresc Rusaliile sau cincizecimea, cand prin pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli, acestia s-au transformat in misionari indrazneti si intelepti, care au raspandit invatatura crestina in toata lumea.

In aceasta zi, Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Maslinilor. La aceasta minune au mai luat parte si Apostolii si cei doi ingeri. Acestia din urma le-au vorbit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, si le-a cerut  sa nu fie coplesiti de durerea despartirii de Mantuitor.

„Voi ruga pe Tatal sa va trimita un alt Mangaietor ca sa fie cu voi in veci” le-a spus promis Iisus, Apostolilor.

Aceasta sarbatoare mai este cunoscuta si sub numele de Ispas. Inaltarea Domnului marcheaza ziua in care crestinii se saluta unul pe celalalt cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!„.

In jurnalul.ro, Anca Manolache ne vorbeste despre semnificatia cifrei 40:

Nu intamplator,  sarbatoarea Inaltarii Domnului, are loc la 40 de zile de la Inviere, praznuindu-se, in fiecare an, intr-o zi de joi. Cu multiple semnificatii simbolice, legate de cele ale patratului si ale crucii, cifra 4 este des intalnita: ea reprezinta cele 4 Evanghelii, 4 colturi ale lumii, 4 anotimpuri, 4 faze ale Lunii, 4 stalpi ai universului, cele 4 vanturi… Numarul 40 este numarul asteptarii, al pregatirii, al incercarii si al pedepsei: David a domnit 40 de ani, la fel si Solomon; legamantul lui Noe urmeaza dupa 40 de zile de potop; Moise a fost chemat la Dumnezeu cand a implinit 40 de ani si ramane 40 de zile pe Muntele Sinai; Iisus predica 40 de luni, evreii necredinciosi primesc pedeapsa de a ratacii 40 de ani in pustie, Iisus este dus la Templu dupa 40 de zile de la Nastere, Invie din morti dupa 40 de ore si se Inalta la Cer dupa 40 de zile. Tot 40 de zile se crede ca ramane sufletul mortului pe pamant, inainte de marea trecere…

Despre un alt aspect important al vietii Mantuirotului ne vorbeste si Parintele Iachint al Putnei.

Pe munte S-a nascut, pe munte S-a schimbat la Fata, pe munte S-a rastignit, de pe munte S-a inaltat la cer. De ce oare a iubit asa de mult Hristos muntele? Pentru ca muntele este simbolul cerului, al Bisericii, al raiului, iar valea este simbolul lumii, al durerii, al vietii acesteia atat de zbuciumate. De aceea Se si ruga Domnul indeosebi pe munte, iar la loc de ses predica. Si norul ce L-a rapit are un sens de taina. Norul este hotarul intre spirit si materie, intre pamant si cer, intre marginit si nemarginit, intre om si Dumnezeu. El desparte tariile cerului. Norul este hotarul intre vedere si credinta. De aceea este prezent in toate tainele cele mari si simbolizeaza adancul tainelor ce nu pot incapea in mintea omului.

In urma hotararilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 si 2001, Inaltarea Domnului a fost consfintita ca Zi a Eroilor si ca sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, bisericile romanesti din tara si din strainatate sarbatoresc pe toti eroii romani care au cazut pe campul de lupta pentru credinta, dreptate, intregirea neamului sau apararea tarii.

Tot in ziua de Inaltare, in popor se spune ca este si Pastele Cailor sau Joia Iepelor. Conform unei legende populare, la nasterea lui Iisus in grajdurile lui Craciun, boii au fost blinzi si linistiti, dar caii si-au cam dat in petic. Atunci, Maica Domnului i-ar fi blestemat sa nu fie satui decit in ziua de Ispas sau Inaltare, adica in joia din saptamina a sasea de dupa Pasti, careia i s-a spus si „Pastele Cailor“. Cu timpul, expresia „la Pastele Cailor“ a ajuns sa insemne nu „mai tirziu“ sau „alta data“, ci „nicicand“, echivalenta cu la „Sfintu" Asteapta“.

In Monitorul de Sibiu, Ana Pitis ne vorbeste despre traditiile populare din Ziua Inaltarii:

„ Ziua Inaltarii se mai numeste si Ispasul, fiind una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. Este dedicata personajului mitic cu acelasi nume care, in traditia populara romaneasca, ar fi asistat la Inaltarea Domnului. Ispas, ca personaj, este vazut de popor ca un om vesel si, de aceea, credinciosii cauta si ei sa fie veseli in aceasta zi.

De Ispas romanii fac pomeni pentru morti, impartind mai ales piine calda, brinza, ceapa verde si rachiu. Casele si mormintele sint impodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leustean. In unele locuri, de Ispas se taie mieii si se inseamna vitele cu vopsea pe blana si cu crestaturi pe urechi.”

Nasterea, patima, Invierea si Inaltarea sunt evenimentele vazute in vietuirea ca om a Rascumparatorului nostru, Care - dupa intrarea in Slava Sa - continua misiunea de spiritualizare a omenirii rascumparate, in si prin Duhul, cea de a treia persoana a Sfintei Treimi, Care, pogorandu-se in "limbi de foc" la Cincizecime, a insemnat cu flacara Sa inceputul Bisericii si drumul propovaduirii Adevarului

Rugaciunea este una dintre conditiile sine qua non pentru orice crestin.

Prin rugaciune mintea se inalta la cer, sufletul dobandeste pace si trupul-verticalitate.

Inaltarea mintii la cer nu presupune rugaciuni citite mecanic o perioada inelungata de timp, trebuie sa traiesti in rugaciune.

Parintele Arsenie Papacioc exprima intr-o propozitie scurta, dar profunda tot ce poate fi o rugaciune intr-un timp:”O clipa poate fi un timp, o rugaciune poate fi un oftat!”

Este adevarat ca, uneori poti dobandi tarie in credinta si putere in rugaciune, doar prin exercitiu, care presupune repetitie si care poate fi lipsita de concentrare, dar persistand in rugaciune poti primi in dar capacitatea de a depasi orice gand care te poate tulbura si, care, iti distrage atentia.

Cineva spunea despre ce inseamna rugaciunea profunda, astfel:”Cand te rogi, vorbesti cu Dumnezeu, cand meditezi, vorbeste Dumnezeu cu tine!”

In rugaciune, chiar daca trupul este drept, sufletul trebuie sa fie in genunchi.

De asemenea, rugaciunea nu este numai despre dorinte, ci, in primul rand, despre multumire, apoi despre iertare si despre daruire.

Cand te rogi pentru tine si familie, pentru prieteni, dar, mai ales, pentru dusmani si o faci din tot sufletul, cu toata dragostea ta, atunci vei simti cu adevarat Puterea lui Dumnezeu si ce inseamna sa fii crestin in adevarat sens al cuvantului.

DARUIND VEI DOBANDI!

Fara rugaciune, viata este trista si pustie.

Rugaciunea este darul nostru pentru Dumnezeu, dar, poate parea un paradox, este, in primul rand, unul din darurile lui Dumnezeu pentru noi.

Sa ne bucuram de acest dar si sa dam Slava lui Dumnezeu!

Credinta si, implicit, rugaciunea pot sa faca pe om mai puternic decat toate nenorocirile vietii!

In cartea „ MANGAIETORUL CELOR INTRISTATI, BOLNAVI SI BATRANI”, aparuta la editura Cartea Ortodoxa se vorbeste cu dragoste despre credinta, suferinta si despre semnificatia Crucii:

„Incearca  insa a aduce in sufletul tau oarecare mangaiere inaltandu-l, prin rugaciune, catre Dumnezeu, singurul care poate sa il mangaie.”

„Suferintele nu sunt raul cel mai mare de pe pamant, cum ne inchipuim...., dar a suferi namangaiat si fara nadejde,... acesta este iadul acestei vieti!”

„In cruce sta dulceata mangaierilor ceresti, in cruce este taria sufletului, in cruce este bucuria duhului.”

„Tatal il iubeste pe Fiul in Sfantul duh nu doar ca Dumnezeu ci si ca Om. Prin aceasta trebuie sa intelegem ca, toti cei care ne-am unit cu Hristos, devenim partasi la aceasta iubire dumnezeiasca.”