Poeta Dana Camelia Dascalu impresioneaza cu versurile sale

Autor:  Ileana Gafton Dragoș

Poeta Dana Camelia Dascălu impresionează cu versurile sale, ea scrie din scaunul cu rotile, culege greu textele și se ajută doar cu un deget, și acela bolnav, cu care apasă pe tastatură. Versurile ei te cutremură, vin din interiorul unei ființe care suferă de tetrapareză spastică și diabet, diabetul îi complică boala și îi accentuează suferința. Deși are zile când este aproape inconștientă, ea scrie, versurile îi dansează în minte ca niște fluturi prinși în menghina vieții. Povestea acestei scriitoare este cutremurătoare, cu atât mai mult cu cât ea își duce zielele într-un spital de nebuni, deși ea nu suferă de boli psihice. Cu toate acestea este nevoită să-și ducă zilele până la capăt într-un loc și mai bolnav.

Să vrei să faci și să nu poți

O cunosc pe Dana Dascălu de mai bine de 20 de ani. Și atunci era în scaun cu rotile, bolnavă, dar cu speranță de viață mai mare. În toți acești ani, ea nu a renunțat să scrie. În urmă cu 15 ani m-a anunțat că este foarte fericită pentru că a primit o mașină de scris. I-am recomandat să-și adune toate versurile și încet, încet să le scrie la mașină. Așa s-a adunat primul volum de versuri „Împrumută-mă cu timp”. Titlul acestei lucrări literare vine din interiorul scriitoarei și se transformă în țipătul durerii care iese la suprafață. Cunoscând destinul acestei poete nu poți decât să te cutremuri și să ridici pălăria în fața unei persoane speciale, cu dizabilități grave.
Volumul „Împrumută-mă cu timp” vede lumina tiparului la Editura LUMEN din Iași, a fost îngrijit de poetul Marin Constantin, de editorul dr. Costin Diaconescu, director al Editurii CD Press și viceprteședinte al Uniunii Editorilor din România, și de Cosmin Pleșa, director executiv al Asociației Culturale ATIPIK. Poeziile în carte sunt însoțite de imagini ce aparțin pictorului Gheorghe Aștileanu.
Despre poeziile ei, Dana Dascălu ne-a declarat: “Este ceva copleșitor să vrei să faci și să nu poți. Am peste 400 de poezii. Poezia mă salvează și-mi dă putere ca să trăiesc. Cum? Vedeți și dumneavoastră, greu, foarte greu.”

De 30 de ani în căminul de nebuni

Despre viața pe care o duce, Dana Dascălu ne-a povestit: “M-au dezamăgit oamenii care mi-au promis că mă ajută și nu m-au ajutat. Am o soră care nu vrea să știe de mine. După ce a murit tatăl meu a avut pretenții doar la bunuri. De 30 de ani stau la Centrul de Bolnavi Psihic Cronic. Nu am pensie, nu am din ce trăi și o duc foarte greu. Nu cerșesc nimic. Dacă omul vrea să mă ajute, să mă ajute. Nu e atât de ușor să scrii o poezie, să culegi textul la computer și, cel mai greu este să ajungi la computer. După atâția ani, tot în căminul ăla trăiesc. Acolo am să mor, printre nebuni. Eu o să mor cu inspirația în cap. Sunt foarte supărată că nu mă promovează nimeni. Am primit doar 30 de cărți și nu am primit nici măcar o brumă de bani pe ele. Sunt și mai supărată de faptul că unii oameni se folosesc de mine. E urât să folosești un om ca imagine doar pentru interesele tale. Din această cauză sunt foarte dezamăgită și nu mai am chef de viață. Cheful îți vine realizând ceva. Ce mi s-a întâmplat m-a dezamăgit atât de tare încât simt că nu mai pot, simt că parcă pleacă viața din mine și mă doare atât de tare faptul că și pe mine m-au tras în piept. Mi-a rămas doar poezia care mă alină și care vine și ea atunci când vrea ea.”

“Între stări”

Reîntâlnindu-mă cu Daniela, sâmbătă, 27 mai 2017, la Adunarea Generală a Asociației Distroficilor Muscular din România, la Vâlcele, am fost foarte impresionată când am constatat că starea ei de sănătate s-a agravat. Avea un însoțitor care împingea scaunul cu rotile în care era așezată. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi arate cartea de poezii și să îmi spună că a scris o poezie recentă, pe care i-a dictat-o însoțitorului ca să o aștearnă pe hârtie. M-a rugat să am răbadare și să ascult să-mi citească poezia intitiulată “Între stări”. Deși a început să vorbească tot mai greu din cauza bolii, ea nu s-a lăsat până nu a citit poezia de la cap la coadă. Redăm prima strofă: “Înfometată de o stâncă / Mă văd căzând pe-o buturugă / Tot cerul cade într-o parte / Dar caut loc pentru a mă naște”.
Versurile, poeta și întregul cadru în care a avut loc acest act poetic a fost unul cutremurător. În jurul nostru se aflau aproape 100 de persoane în scaun cu rotile care își împărtășeau durerea. Am încercat să întind mâna în semn de salut, dar mi-am retras-o imediat deoarece majoritatea nu puteau să ridice mâna. Dana Dascălu mă urmărea atentă din căruciorul ei și îmi vorbea cu privirea. Am revenit și a dorit să îmi vorbească în continuare despre poeziile ei.

“Mor cu poezia de gât”

Pentru că simte că zilele ei sunt numărate, Dana Camelia Dascălu m-a rugat să îi promit că îi voi scrie un articol în care să vorbesc despre ea și despre poeziile ei. I-am promis și, ca atare, mă țin de promisiune. Mai mult, am să apelez și la alte forme de promovare pentru ca această poetă talentată, dar suferindă, să fie cunoscută. Despre scris și poezie, autoarea a vrut să menționeze: “Mor cu poezia de gât, deși nu prea îmi mai vine să împărtășesc din bucuria mea scriitoricească și hârtiei. Apoi îmi vine să spun și altora despre scrisul meu. Se scrie greu, cu sentiment. Poezia mea are toate formele: de la agonie la decepție; de la tulburare la liniște; de la durere la fericire. Sunt poezii pentru suflet. Atât! Dacă cineva crede că sufletul nu trebuie luat în seamă, se înșeală. Eu scriu despre toate sentimentele. Pentru mine poezia este un mod de descătușare, de a încerca să fug din lumea asta în altă lume. Am zile întregi în care sunt devastată. Cred că am să trec în lumea cealaltă în timp ce fluturii poeziei o să-mi treacă din stomac într-o altă dimensiune.”

Forța poeziei

Conf. univ. dr. Octavian Jighirgiu a consemnat pe ultima copertă a cărții “„Împrumută-mă cu timp” următoarele cuvinte: “Citindu-i poeziile Danei Dascălu, am senzația că uneori sensul cuvintelor se abstractizează, modificându-și miza semantică: “Am ajuns să cred într-o liniște ce desprate timpul vârtej într-o mare cascadă de vise”. Iar când “liniștea”, “timpul vârtej” și “cascada de vise” poartă cu sine alte înțelesuri decât cele proprii, forța poeziei devine una de neegalat. Despre “cuvintele-vehicule pentru idei”, le vorbesc deseori la cursuri studenților mei, dar rostul acestei afirmații își găsește în poezia Danei Dascălu, o formă de întrupare și mai spectaculaosă: Emoția!
Aceasta este poate principala provocare a noului volum de versuri pe care îl lansează acum talenatata autoare. Parcurgându-i poemele, am ajuns deseori la adevărate exerciții empatice, identificând starea de incubație a sentimentului ce precede creația.”

Sursa...