Re-engage- engage hub - pachete de dezvoltare antreprenoriala
“Re-engage! Alternative paths to motivate and engage youth back to work” este un proiect transnațional, coordonat de Fundația Coremsa (Spania) și implementat în parteneriat cu Asociația Consultanților și Experților în Economie Socială, Asociația MAIA din Romania, Institutul pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului - IED, din Grecia și Asociația Providersa din Spania. Proiectul a inceput la 1 noiembrie 2016, are o durată de 24 de luni și este dezvoltat cu sprijinul Comisiei Europene, prin programul Erasmus+ , Actiunea Cheie 2 - Parteneriate Strategice pentru Tineret.
Stimularea creativității este foarte importantă. Să devenim creativi! Un proiect în ton cu vremurile!
https://l.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fre-engage.ace-economiesociala.ro%2F2018%2F03%2F27%2Fvirtual-e-learning-platform-engage-hub%2F&h=ATM1l1aPbQI06fi-pNOgwO4GZBb36kpRUqRAxysF7lbv4k8ThCAcPN-ijQQVQu_8Izeqvwfg3sm5gD8MIggX_CAjgwcealK7imObya5mDo8ks49p4Ok
DESPRE UN PROGRAM DE FORMARE ÎN ANTREPRENORIAT ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ
Instrumente de învățare
Contractul de învățare -un plan personal de învățare, „negociat” cu colegii din echipă, asistat de experți în autonomie în învățare
Jurnal de învățare – documentează lecțiile acumulate de-a lungul anilor de studiu
Sesiuni de debriefing cu echipa – un dialog săptămânal de circa 4 ore concentrat pe analiză, reflecție, dezbatere
Lectură – utilizarea intensă a celei mai moderne biblioteci de business din România, cu peste 5.000 de cărți, articole și studii de caz-oferite cu generozitate de Bookster
Eseuri – auto-reflecție și analiza ideilor și lecțiilor desprinse din cărțile citite și conversații cheie
„Nașterea” = interiorizarea și explicitarea unor concepte cheie – prezentări orale și în scris pe diferite teme de interes în cursul procesului de învățare; adesea sunt realizate în cursul soluționării unor provocări reale pentru un client al companiei studentului antreprenor
Evaluări & Rapoarte individuale și de grup realizate în urma tuturor proiectelor în care sunt implicați studenții
Analize complexe asupra clienților potențiali și curenți și a legăturilor cu / între aceștia
Antreprenoriatul social
În general, atunci când vorbim despre antreprenori, ne gândim numai la acei oameni care dezvolta un proiect de afaceri propriu, pe baza unei idei si asumându-si riscurile pe care acel proiect le implica, dar beneficiind, la final, si de rezultatele afacerii, daca aceasta este de succes. Însa, în realitate, sunt mai multe domenii în care, pe baza unei idei (sau a unui set de idei), oamenii pot sã dezvolte proiecte valoroase, chiar dacã nu sunt afaceri, ci alte tipuri de proiecte: sociale, politice, de cercetare etc. si în acest mod, putem vorbi, într-adevãr, de alte tipuri de antreprenori, respectiv antreprenori sociali, antreprenori politici, antreprenori în cercetare etc.
Antreprenoriatul social este acea activitate antreprenoriala care este de la identificarea unei probleme sociale (cu privire la educatie, sanatate, dar si cu privire la alte aspecte sociale importante pentru o comunitate) si rezolva aceasta problema sociala prin metodele tipic antreprenoriale (respectiv structurand o organizatie si gasind solutiile de actiune, finantare si dezvoltare a acestei organizatii).
Chiar daca aceasta activitate NU este orientata spre profit, ea trebuie în acelasi timp sa fie totusi o activitate eficienta, astfel încât obiectivele sociale propuse sa fie cât mai bine atinse. Iar pentru acest lucru, de multe ori este foarte util sa privesti o astfel de activitate ca pe una gândita pentru profit, astfel încât sa poti sa maximizezi randamentul banilor pe care îi atragi din diverse surse (donatii, sponsorizari, programe europene etc.)
Toti cei care coordoneaza organizatii non-guvernamentale (ONG-uri) sunt in fapt antreprenori sociali, chiar daca ei nu sunt mereu constienti de acest lucru. Ei trebuie sa gestioneze resursele în modul cel mai profesionist posibil, astfel încât sa poata multiplica efectul acestora. De aceea, pentru a conduce un astfel de ONG, ar trebui oricum sa parcurgi o scoala antreprenoriala sau în orice caz sa ai ceva experientã în zona de activitati “for-profit”, altfel va fi foarte greu sa gândesti în acesti termeni în calitate de coordonator al unei întreprinderi sociale.
Antreprenoriatul politic
Antreprenoriatul politic este acea activitate care identifica si incearca sa rezolve o serie de probleme politice printr-un set de idei noi (sau printr-o noua ideologie) in timp ce dezvolta organizatia care sustine aceasta ideologie. Toate aceste aspecte fac destul de clara similitudinea modelului politic cu cel din zona afacerilor, pentru ca e nevoie de crearea unor structuri, de finantarea acestora, de leadership, va exista în plus o competitie cu alte miscari politice concurente. Din pacate, multe dintre aceste miscari de tip antreprenoriat politic esc de la cele mai bune intentii si ajung sa devina doar o afacere, moment în care nu îsi mai îndeplinesc în niciun fel rolul pentru care au fost create. La fel ca într-o companie în care prin absurd însusi antreprenorul începe sa fure si sa minta, si o astfel de miscare politica, bazata pe coruptie, mita, trafic de influenta si de putere, e sortita esecului.
Din aceastã cauza, exista în prezent o anumita confuzie cu privire la termenul de „antreprenor politic”, deoarece pe lânga sensul bun pe care l-am definit mai devreme, exista si o conotatie peiorativa pentru acest termen, respectiv „acel om de afaceri care încearcã sã obtina avantaje materiale prin influenta politica, prin obtinerea de contracte guvernamentale sau diverse subventii”.
Adevaratul spirit antreprenorial politic presupune în plus si asumarea integrala a riscurilor care decurg din aceste demersuri politice. Daca ne gândim la oameni ca Gandhi sau Martin Luther King, poate cei mai reprezentativi exponenti ai antreprenoriatului politic global, întelegem foarte clar faptul ca ei si-au asumat într-adevãr toate riscurile, ambii murind asasinati din cauza convingerilor lor politice (ca si multi alti lideri politici de acest gen).
Antreprenoriatul în cercetare
Numerosi antreprenori extraordinari au fost în acelasi timp si cercetatori, savanti sau inventatori, dezvoltându-si în timp propriile companii si afaceri, în care au folosit din plin rezultatele cercetarilor si inventiilor lor. Unul dintre cei mai faimosi si mai prolifici inventatori ai tuturor timpurilor, Thomas Alva Edison, a fost si un antreprenor în sensul propriu al cuvântului, pentru ca a fondat o companie care si astazi, la aproape 150 ani de la înfiintare, este una dintre cele mai mari companii de pe glob: General Electric. Cu totii stim ca Edison a inventat becul electric, însa prea putini stiu ca el a fost si fondatorul General Electric.
Sunt însa multi cercetatori care nu detin niciodata propria lor companie, deci nu se încadreaza în acest profil antreprenorial traditional. Cu toate acestea, daca vorbim de un proiect de cercetare care trebuie sa aiba o anumita finantare, trebuie realizat prin coordonarea unei echipe si trebuie sa îndeplineasca niste obiective, iata cum ajungem din nou la principalele elemente care definesc activitatea antreprenoriala. Mai adaugati la aceste ingrediente si riscul asumat de un astfel de cercetator si avem un profil de antreprenor.
Conform unui studiu la nivel internațional, 29% din populația activă din România dorește să-și deschidă o afacere. Nivelul este cu mult peste media europeană de 12,8%.
Conform sondajului s-ar putea crede că românii au un puternic spirit antreprenorial.
Numai că realitatea este opusă datelor din sondaj. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană după numărul de IMM-uri active. (aproximativ 400.000 de IMM).
În România sunt înregistrate 21,3 IMM-uri la o mie de locuitori, media fiind de 42,7 în UE.
De ce este o așa de mare diferență între numărul celor care doresc să-și deschidă o afacere și numărul celor care se lansează în antreprenoriat?
Probabil, un rol important îl are teama de eșec. Teama de a greși ne este inoculată în principal de sistemul nostru de învățământ, care nu încurajează copiii să fie creativi și să-și asume riscuri, iar greșelile sunt pedepsite și date ca exemple negative.
Statisticile legate de activitatea IMM-urilor sunt într-adevăr îngrijorătoare.
40% din IMM-uri sunt închise după 2 ani. După 5 ani, numărul firmelor care au închis activitatea este în jur de 80%.
De ce atâtea firme dau faliment? De ce atâția oameni care performează ca angajați, eșuează ca antreprenori?
Unul din principalele motive este legat de supraevaluarea miturilor despre antreprenoriat.
Poveștile cu antreprenori care-și vând afacerile cu milioane de euro sunt pe primele pagini ale ziarelor. În general, aceste știri nu surprind și munca, eforturile, frustările pe care antreprenorul le-a depășit de-a lungul timpului. În egală măsură, poveștile celor care au eșuat rămân necunoscute.
Ghidați de mirajului succesului ușor de obținut, majoritatea celor care se lansează în antreprenoriat încep încântați de ideea că vor scăpa de șefi, că vor face ce le place, că vor avea mai mult timp pentru ei și că vor câștiga mult mai mulți bani.
Pentru majoritatea, începuturile unei afaceri reprezintă opusul la ce au sperat. Vor lucra mai mult decât atunci când erau angajați și vor câștiga mai puțini bani.
Din pacate, el mai greu lucru este că nu ai pe cine să mai dai vina atunci când lucrurile nu merg conform așteptărilor.
