Veranda cu vorbe , despre George Tarnea

George Țărnea – Poetul iubirii și povestea curajului de a scrie liber

În istoria literaturii române, George Țărnea strălucește ca „poet al iubirii”, un titlu pe care l-a câștigat cu versuri pline de sensibilitate, profunzime și dor. Născut pe 10 noiembrie 1945 în comuna Șirineasa, județul Vâlcea, George a fost fiul basarabeanului Grigore și al oltencei Maria. Din copilărie, el a arătat o inclinație aparte pentru poezie, iar talentul său avea să-i aducă un loc între cei mai importanți poeți ai generației sale.
Deși în acte a fost trecut Ghiorghe, George Țărnea avea să-și facă numele cunoscut în literatură. A studiat la liceul din Băbeni, care astăzi îi poartă numele, și ulterior a urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea București. Debutul său poetic s-a produs în 1964, cu poezia Drumeție, publicată în ziarul Secera și ciocanul. Totuși, adevăratul său debut literar a avut loc câțiva ani mai târziu, în revista Viața românească.
În anii studenției, George frecventa cafeneaua „Tosca” de lângă Facultatea de Filosofie, un loc animat de spiritul boem al studenților și tinerilor artiști. Acolo, printre discuții aprinse și poezii scrise pe colțuri de hârtie, a legat prietenii și a construit un stil literar unic.
Anii 60-70, marcați de regimul comunist, nu au fost deloc ușori pentru tinerii scriitori. Povestea poeziei Convalescențe este emblematică pentru dificultățile acelor vremuri. Publicată inițial în revista Universitas, poemul a fost contestat de Direcția Generală a Presei, cunoscută sub numele de cenzură. Criticată pentru o expresie „periculoasă” - „copilăria vagoanelor de clasa a treia” -, creația lui George a fost aproape eliminată.
Însă prietenii săi și curajul lor au salvat situația. Zoia Ceaușescu, fiica liderului comunist, și-a folosit influența pentru a apăra poemul. Deși tirajul original al revistei a fost distrus, acest episod a marcat un moment de rezistență culturală, iar George Țărnea a continuat să scrie cu și mai multă determinare.
De-a lungul carierei sale, George Țărnea a colaborat cu prestigioase reviste literare, precum România literară, Luceafărul, Ateneu și Tribuna. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din 1972, iar poeziile sale, de o frumusețe aparte, au câștigat inima cititorilor din întreaga țară. Versurile lui evocă iubirea în toate formele ei – pasională, platonică, melancolică –, dar și momentele de introspecție și reflecție asupra condiției umane. Poezia lui rămâne un testament al sensibilității și al curajului de a gândi liber într-o perioadă de constrângeri.
Poetul a plecat dintre noi pe 2 mai 2003, lăsând în urmă o operă ce continuă să inspire. În orașul său natal și în întreaga țară, poezia lui este celebrată ca o punte între trecut și prezent, între sufletul românesc și universul vast al sentimentelor umane.